Articole cu şi despre plante

Begonia este un gen foarte vast, cuprinzând peste o mie de specii care se împart în trei grupe principale, în funcţie de tipul de rădăcini: rizomatoase, tuberculate şi fasciculate (sau fibroase). Există totuşi câteva caracteristici comune: frunze asimetrice care cresc alternativ de-a lungul tulpinilor, flori masculine şi feminine separate, dar care cresc în aceeaşi inflorescenţă (în special, cime sau raceme apicale).

Dracena este cultivată în principal datorită frumuseţii şi valorii decorative a frunzelor care conferă plantei un aspect foarte elegant; exemplarele adulte viguroase pot produce vara flori albe-crem. Sunt originare din Africa tropicală şi din insulele Canare şi adesea sunt confundate cu speciile din genul Cordyline care au aspect asemănător, dar provin din Australia şi Asia.

Yucca este un gen de circa 40 de specii originare din America Centrală şi vestul Indiei. În mediul natural atinge chiar 12 m înălţime, de aceea numai câteva specii cu creştere lenta pot fi cultivate în casă. Yucca are o tulpină caracteristică, lemnoasă, groasă şi aspră, la extremitatea căreia se formează una sau mai multe rozete de frunze.

Genul Dieffenbachia cuprinde circa 30 de specii permanent verzi, perene, originare din pădurile tropicale ale Americii şi ale vestului Indiei. Sunt dintre plantele cel mai frecvent cultivate în apartament datorită efectului decorativ al frunzelor, care prezintă o gamă largă de motive, putând fi împestriţate sau marmorate.

Originară din Sud-Estul Asiei, Aglaonema aparţine unei familii de o frumuseţe extraordinară; se cultivă pentru frunzele lor, adesea vărgate, şi pentru inflorescenţele văratice caracteristice, care prezintă bractee. Sunt plante uşor de cultivat, dar necesită căldură şi umiditate întregul an; se amplasează în plină lumină chiar dacă sunt capabile să suporte bine şi umbra. Cresc foarte lent.

Originară din jungla vestului Indiei şi din regiunile nord - vestice ale Americii de Sud, Guzmania este un gen care cuprinde peste 120 de specii permanent verzi, în mare parte epifite, aparţinând familiei Bromeliacee. Frunzele lungi şi înguste formează o rozetă tipică, iar în partea bazală sunt arcuite şi suprapuse, formând astfel o cavitate care reţine apa.

Astăzi, şi speciile clasificate cândva ca făcând parte din genul Azalea sunt cuprinse printre speciile de Rhododendron, arbuşti şi copăcei veşnic verzi sau cu frunze căzătoare, foarte răspândiţi în grădini, unde înviorează priveliştea cu năvalnica lor cascadă de flori.

De culoare roşie, albă, roz, mov şi albastru, anemonele se prezintă într-o gamă variată de culori. Sunt flori "vesele", ieftine şi au o durată lungă de viaţă. Specia cea mai cunoscută este Anemone coro-naria, care poate fi cultivată în aer liber, în locuri ferite.

Ciclamele sunt plante cu tuberculi care, dacă sunt cultivate cu grijă, pot înflori timp de 3-4 ani, asigurând grădinii voastre o gamă infinită şi variată de tonalităţi cuprinse între alb-roz şi violet.

Agavele sunt originare din zonele de deşert ale Americii. Frunzele lor spectaculoase în formă de spadă au marginile adesea prevăzute cu spini; sunt tari, cărnoase şi se dezvoltă toate dintr-o tufă centrală aflată la baza plantei, dându-i aspectul unei rozete simetrice.

Este o plantă foarte frumoasă, de origine tropicală, cu frunze lungi şi flori în formă de pâlnie, cu aspect catifelat şi care emană un parfum plăcut. Florile, albe cu zona centrală galbenă, se folosesc la confecţionarea tradiţionalelor ghirlande havaiene.

Genul Potentilla cuprinde peste 500 de specii de plante rustice, anuale şi perene, toate caracterizate prin forma compactă a plantei, perioada lungă de înflorire şi flori asemănătoare cu piciorul-cocoşului. Datorită unor cerinţe reduse în privinţa cultivării şi capacităţii de adaptare la orice tip de teren, sunt indicate pentru grădini.

Păduchii sunt mici insecte de culoare neagră, galbenă, roz sau verde care trăiesc în colonii numeroase şi se hrănesc cu seva plantei. Coşenilele sunt foarte răspândite în cazul plantelor de apartament, dar pot infesta şi multe specii suculente.

Mucegaiul alb se manifestă la nivelul frunzelor, tulpinilor şi florilor. Când sunt atinse de mucegaiul gri, frunzele, tulpinile sau bobocii florali ai multor plante cultivate devin alburii-prăfuite şi capătă un aspect mucegăit. Ruginile provocate de diverşi agenţi patogeni, se întâlnesc frecvent pe frunzele multor plante ornamentale şi se manifestă prin prezenţa unor “pustule” caracteristice, colorate brun-portocaliu.

Compostul poate părea un pământ banal; de fapt, este bine diferenţiat de pământul obişnuit prin aceea că este constituit în cea mai mare parte din săruri minerale şi compuşi organici care formează hrana fără de care plantele nu ar putea supravieţui. Un compost bun, format din elemente nutritive corespunzătoare, este vital dacă doriţi ca plantele voastre să înflorească normal.

Tulpina are rolul de a susţine partea aeriana a plantei şi de a face legatura între aparatul radicular şi frunze, asigurând o distribuţie uniformă a substanţelor nutritive către toate organele interne ale plantei. În punctele de inserţie ale frunzelor, tulpina prezintă nişte umflături uneori foarte evidente numite noduri; intervalul dintre două noduri adiacente poartă numele de intemod.

Rădăcinile îndeplinesc două funcţii fundamentale: de absorbţie şi de fixare în sol. De fapt, ele absorb din sol apa împreună cu sărurile minerale dizolvate, asigurând astfel o aprovizionare hidrică uniformă, indispensabilă pentru supravieţuirea şi dezvoltarea plantei, iată de ce este atât de importantă udarea regulată: se evită astfel ofilirea sau moartea plantelor.

Frumuseţea, originalitatea formelor şi culorile florilor nu dispar o dată cu acestea: toate calităţile pe care natura le atribuie din când în când unei flori nu reprezintă altceva decât mijloace sofisticate de asigurare a continuităţii speciei. Floarea, sediul organelor sexuale masculine şi feminine, trebuie să parcurgă două etape foarte importante şi indispensabile (polenizarea şi fecundarea) pentru realizarea acestui obiectiv.

Ghivecele pot fi făcute din diferite materiale şi au forme şi aspecte variate. Prin urmare, mai înainte de orice altceva, trebuie să ştiţi să alegeţi vasul cel mai potrivit pentru planta pe care intenţionaţi să o aşezaţi în el.

Lunile ideale pentru replantare sunt martie şi aprilie. Plantele mici se pun în ghivece de până la 7 cm diametru, cele medii în ghivece de până la 15 cm diametru, iar cele mari în ghivece de 25 cm sau chiar mai mult. Plantelor le prieşte un compost ce are la bază turba, care prezintă avantajul de a avea greutate mică şi de a fi uşor de transportat. Alternativa ar fi un amestec pe bază de pământ de grădină, frunze şi nisip în funcţie de necesităţile diferitelor specii.

Pentru ca plantele să crească sănătoase, trebuie să le hrăniţi cu îngrăşăminte o dată sau de două ori pe lună, primăvara - vara. Există diferite tipuri de fertilizatori: lichide concentrate care trebuie să fie diluate cu apă şi după aceea turnate în ghiveciul cu pământ de flori, pulberi ce trebuie dizolvate în apă şi îngrăşăminte solide sub formă de beţişoare sau plăcuţe care trebuie pur şi simplu inserate în compost.

Atunci când se defineşte şi se descrie o plantă, se punctează automat acele trăsături care reprezintă diferenţe între regnul animal şi cel vegetal. Aceasta este probabil consecinţa faptului că omul, reprezentant al regnului animal, are tendinţa de a-şi compara propria morfologie şi fiziologie cu cea a organismelor vegetale. Dintre diferenţele frapante se remarcă, în cazul regnului vegetal, imobilitatea şi absenţa organelor de simţ specifice. Diferenţa principală constă însă în modul de nutriţie.

Când încercăm să amplasăm diferite plante de apartament este important să reuşim a obţine asortarea formelor şi culorilor. Acest lucru se poate realiza aşezând câteva ghivece mari cu plante de dimensiuni importante cum ar fi Ficus elastica, Dieffenbachia picta sau Howea forsteriana în spatele celor mai mici, cu specii de talie mai modestă, dar care au frunze colorate.

Este aproape imposibil să intrăm într-un apartament şi să nu remarcăm pe o măsuţă sau pe pervaz o prezenţă verde. Varietatea speciilor de plante care astăzi iau parte la decorarea locuinţelor a crescut extrem de mult în ultimele decenii, datorită importării unor splendide exemplare exotice. Dar, pentru a se putea prezenta în toată splendoarea exploziei de frunze şi de flori, aceste plante au nevoie de îngrijiri speciale în timpul iernii. Multe plante au nevoie de odihnă atât pentru formarea florilor, cât şi pentru a se menţine într-o stare bună.