Originara din regiunile tropicale ale Asiei de Sud-Est până în insulele Pacificului,
Acalypha sunt
arbuşti viu coloraţi, cu creştere rapidă. Consecutiv perioadei de creştere (de la începutul primăverii până la sfârşitul verii) devin plante care se dezvoltă uneori sub formă de tufişuri; unele
specii, cum ar fi
Acalypha hispida se cultivă pentru
florile lor reunite în
inflorescenţe spectaculoase, lungi şi
suspendate; altele se cultivă pentru frumuseţea frunzişului. Temperaturi ridicate şi
umiditate crescută este ceea ce pretinde
Acalypha pentru a creşte bine. În cazul
Acalypha wilkesiana, pentru a obţine o coloraţie splendidă a frunzelor este necesară o lumină puternică, evitând totuşi expunerea directă la soare.
Cultivare
Condiţiile indispensabile, vitale pentru
Acalypha, sunt udarea regulată şi
umiditatea crescută; în lipsa acestora, planta îşi pierde
frunzele, se deshidratează şi poate chiar muri;
toamna planta se udă mai puţin, astfel încât să se menţină pământul doar umed. Trebuie să se acorde atenţie şi temperaturii nocturne, care nu trebuie să scadă sub 15 °C. Şi
lumina are un rol important: dacă este insuficientă, plantele se alungesc, nu produc
flori şi îşi pierd în mare parte coloritul. În cazul plantelor adulte transvazarea se efectuează
primăvara şi
vara în ghivece conţinând un bun pământ de flori, posibil
acid; în cazul în care plantele sunt prea mari, trebuie scos un strat superficial de pământ cu grosimea de 5 cm şi înlocuit cu pământ proaspăt. În timpul verii trebuie să se adauge îngrăşăminte la fiecare 15-20 de zile, fiind necesare cele cu elemente nutritive în proporţii echilibrate.
Toamna şi
iarna îndepărtaţi
inflorescenţa veştejită şi, dacă planta este foarte mare, tăiaţi noile mlădiţe la jumătate din lungimea lor.
Reproducere
Acalypha se reproduc prelevând
butaşi de 12-15 cm lungime, având însă grijă să păstraţi intactă o bucăţică din lemnul ramurii de care erau prinşi. Plantaţi
butaşii într-un
compost nisipos, la temperatura de 26 °C, şi asiguraţi-le umbra, precum şi
umiditatea aerului şi pământului; lunile cele mai indicate pentru
butăşire sunt ianuarie şi februarie. Butaşii de
Acalypha hispida înfloresc după un an.
Pericole şi precauţii
Acalypha nu se cultivă simplu; totuşi puţine motive de îngrijorare cand le sunt asigurate o temperatură satisfăcătoare
iarna şi o umiditate relativă. Dacă
frunzele încep să cadă înseamnă că aerul este prea uscat şi că este necesar să se creeze o umiditate mai mare. Parazitul cel mai agresiv al acestor plante este păianjenul roşu, care apare în condiţiile unui aer prea uscat: dacă este lăsat să acţioneze, distruge complet aspectul plantei, deoarece ţese pânze subţiri care acoperă noile mlădiţe şi infestează faţa inferioară a frunzei. Frunzele trebuie tratate cu un
acaricid specific, iar asupra plantelor trebuie să se pulverizeze apă în zilele deosebit de călduroase.
Specii
Originară din Noua Guinee,
Acalypha hispida are
frunze verzi strălucitoare, lungi de până la 20 cm, ovale, pufoase şi
dinţate. Prezintă sute de floricele de culoare roşie-aprinsă sau roşie-brună, suspendate sub formă de inflorescenţe lungi, compacte (mâţişori); pentru a stimula planta să producă şi alte flori, este bine să le desprindeţi pe cele vechi atunci când culoarea lor începe să pălească. Există şi varietăţi cu inflorescenţa verde sau crem.
Acalypha hoffmannii, spre deosebire de alte specii, are frunze subţiri care par asemănătoare firelor de iarbă şi au culoare roşie-verzuie.
Acalypha wilkesiana are cele mai frumoase frunze. Acestea sunt ovale, lungi de până la 15 cm, brune cu pete gri. Unele varietăţi prezintă frunze verzi, albe-crem, roz, portocalii sau roşii.
