Este vorba de plante mici, care cresc sub formă de tufă; prezintă frunzuliţe lucioase, iar în timpul verii se acoperă de
flori tubulare, viu colorate. Majoritatea
Achimenes sunt originare din America Centrală. La
axila frunzelor situate superior apar
florile care pot fi solitare sau aranjate în grupuri mici, având culori variate: albe, galbene, roz, roşii, albastre şi purpurii. Perioada de înflorire este cuprinsă între iulie şi septembrie; plantele au muguri numeroşi, iar la multe dintre
specii ramurile se încurbează, căpătând un aspect decorativ: datorită acestui lucru, sunt adecvate pentru a fi cultivate în coşuleţe
suspendate.
Cultivare
La începutul primăverii, în lunile martie-aprilie,
rizomii de
Achimenes se plantează într-un
compost pe bază de turbă, la o adâncime de 2,5 cm. Pentru a obţine o tufă frumoasă, se recomandă plantarea unui număr de 6-8
rizomi într-un ghiveci de circa 20 cm diametru. Udaţi-i crescând treptat cantitatea de apă; fiţi atenţi ca, în special în perioada de vară, pământul să fie permanent umed, dar nu îmbibat. O temperatură de 15-16 °C este necesară în primele etape ale creşterii, apoi, succesiv, plantele pot fi expuse la temperaturi mai ridicate, dar niciodată mai mari de 27 °C. Adăugaţi îngrăşăminte la fiecare 2 săptămâni, de când se ivesc primii boboci până la încheierea perioadei de înflorire. Folosiţi un îngrăşământ bogat în potasiu. În zilele calde, stropiţi planta fără a uda totuşi
florile. Puteţi îndepărta de la vârfurile vlăstarelor segmente de aproximativ 2,5 cm lungime; vor apărea astfel două în loc de unul. În septembrie, numărul de boboci diminuă, iar planta trebuie udată mai puţin; când
frunzele se veştejesc, tăiaţi
tulpina de la nivelul pământului şi nu o mai udaţi.
Pe timpul iernii puteţi lăsa rizomii în ghiveciul lor sau îi puteţi conserva în turbă sau nisip uscat.
Reproducere
Fiecare
rizom de
Achimenes produce până la sfârşitul verii între 3 şi 6 noi rizomi. Însămânţarea trebuie efectuată în
primăvara următoare, în martie, într-un
compost pe bază de turbă (la care adăugaţi un pumn de nisip grunjos). Planta se poate
reproduce şi prin
butaşi, prelevând ramurile ce nu au înflorit; operaţia se efectuează în aprilie sau la începutul lunii mai.
Pericole şi precauţii
Udarea abundentă poate provoca absenţa florilor. Expunerea directă la soare şi la temperatură excesivă poate dăuna plantei.
Specii
Achimenes candida este o plantă cu creştere lentă, cu
tulpini mlădioase şi
frunze aspre, verzui, cu margini
dinţate. Are flori mici, în formă de pâlnie, cu
petale albe şi galbene, cu pete purpurii pe partea internă şi de culoarea pielii de căprioară pe partea cealaltă. O
specie mai înaltă este
Achimenes grandiflora, care are tulpini lungi de până la 60 cm, verzi şi adesea pătate cu roşu; florile roşii purpurii sunt tubulare la bază, iar în partea superioară se deschid într-o corolă plată, cu diametrul de 5 cm.
Achimenes heterophylla, înaltă de până la 30 cm, are flori solitare, de 3-4 cm diametru, asemănătoare celor de
Achimenes grandiflora.
Achimenes longiflora este
specia cea mai adecvată pentru a creşte în coşuleţe suspendate; tulpinile sale ajung până la 30 cm lungime;
frunzele mici şi ovale au marginea dinţată şi sunt acoperite de perişori moi; florile sunt tubulare la bază şi turtite în partea superioară; sunt albastre-violete.
