Acest
gen cuprinde aproximativ 70 de
specii de plante originare din pădurile Asiei de Sud-Est. Sunt cultivate pentru
frunzele lor mari, alungite - obovate, având în general formă de scut, cu nervaţiunea proeminentă, deseori prezentând "pistrui" coloraţi violet închis sau bronz. Forma şi dimensiunile frunzelor inspiră numele popular al acestor plante: "
urechea elefantului".
Florile sunt reunite în clasica înfluorescenţă tip spadă, caracteristică pentru Aracee; cultivată în apartament, reuşeşte rar sa înflorească de-a lungul vieţii.
Cultivare
Aşezaţi planta în ghivece de dimensiuni mari, într-un amestec obţinut amestecând în proporţii egale scoarţă de copac fărâmiţată,
pământ fertil şi nisip, şi aşezaţi ghivecele într-un loc luminos, dar nu direct la soare. Temperatura minimă cerută este de 15 - 18 °C, cea ideală de 20 - 24 °C iar
umiditatea trebuie să fie crescută.
Primăvara, la reluarea perioadei vegetative, administraţi-i apă din abundenţă şi adăugaţi la fiecare 3-4 săptămâni un îngrăşământ lichid echilibrat. În timpul verii continuaţi să o udaţi cu îndrăzneală, menţinând permanent pământul umed, dar asigurând un drenaj bun. Îndepărtaţi periodic
frunzele îngălbenite pentru a favoriza dezvoltarea a noi
frunze. Dacă
iarna vine pe neaşteptate, diminuaţi repede cantitatea de apă administrată deoarece planta intră în
repaus vegetal. Menţineţi până la
primăvara următoare
tuberculii dispuşi stratificat în nisip puţin umed, într-un loc răcoros, dar protejat de îngheţ.
Reproducere
Divizaţi rizomii sau separaţi tuberculii primăvara, având grijă ca fiecare parte să aibă cel puţin un mugure. Aşteptaţi ca eventualele răni să se cicatrizeze formând un mic "calus", apoi replantaţi-i într-un pământ propice amestecat cu nisip. Nu exageraţi cu udarea până când frunzele nu s-au dezvoltat.
Pericole
Dacă observaţi prezenţa cosenilelor fainoase pe faţa inferioară a frunzelor, de-a lungul nervurilor, eliminaţi-le la timp cu ajutorul unui tampon de bumbac înmuiat în alcool denaturat. Fiţi atenţi să nu udaţi prea mult tuberculii în timpul anotimpului rece deoarece putrezesc uşor.
Specii
Alocasia cuprea este o
specie rizomatoasă originara din Borneo şi Malaezia, caracterizată prin prezenţa frunzelor ovale-alungite de aproximativ 60 cm, purtate de
pedunculi lungi de pâna la 60-70 cm. Faţa superioară a frunzelor prezintă zone verde închis, delimitate de nervuri evidente colorate verzui, în timp ce faţa inferioară este violacee. Una dintre
speciile de mari dimensiuni este
Alocasia macrorrhiza care, în mediul natural, poate ajunge la înaltimi de pâna la 4-5 m. Frunzele late, lucioase, ovale, colorate verde strălucitor cu nervuri mai palide sunt prinse de pedunculi înalţi chiar de 2 m.
Alocasia sanderiana provine din Filipine; are splendide frunze sagitate, verde închis, marcate de nervuri cu luciu metalic sau de o margine argintată, ondulată sau lobată.
