Sitemap Site Map

Aporocactus




Aporocactus

Puţinele specii care aparţin acestui gen sunt toate originare din Mexic şi America Centrală. Tulpinile au un aspect foarte caracteristic: sunt lungi de până la 90 cm, cărnoase, atârnate, colorate verde-brun şi acoperite de mici protuberante numite areole. Din areole iau naştere grupuri de 15-20 spini scurţi, foarte subţiri, roşii-bruni. Aporocactus produce în aprilie-mai numeroase flori în formă de trompetă cu franjuri colorate variabil de la roz la roşu stacojiu. Fiecare floare trăieşte aproximativ o săptămână, iar perioada de înflorire se întinde pe circa 2 luni. Aporocactus pot fi cultivaţi în ghiveci, dar sunt estetice şi amplasate în coşuleţe suspendate datorită remarcabilei lungimi a tulpinilor.

Cultivare


Aporocactus creşte rapid şi trebuie să fie replantat în fiecare an, preferabil la începutul primăverii, pentru a i se putea furniza hrană nouă. În timpul primăverii şi verii planta se udă puţin, dar cu regularitate: pământul trebuie să rămână puţin umed. Excesul de apă se elimină după circa 20 de minute. Îndată ce planta îmboboceşte, adăugaţi în apă, la fiecare udare, un îngrăşământ lichid cu procent crescut de potasiu; se favorizează astfel înflorirea şi dezvoltarea plantei. Dacă temperatura nu este prea ridicată, expuneţi planta chiar la soare sau, în orice caz, în plină lumină. Toamna şi iarna nu se adaugă îngrăşământ, iar planta se menţine aproape uscată; temperatura poate fi uşor scăzută, dar niciodată sub 5 °C.

Reproducere


Pentru a obţine butaşii uşor, tăiaţi 1-2 dintre cele mai lungi tulpini şi împărţiţi-le în segmente de 7 cm; aşteptaţi ca suprafeţele tăiate să se usuce şi, după o săptămână, plantaţi-le cu extremitatea în creştere îndreptată în sus. Folosiţi un amestec umed identic cu cel indicat pentru însămânţare şi plantaţi butaşii la 2 cm adâncime; menţineţi-i într-un mediu aerat, luminos şi cu temperatura de 21 °C. Dacă butaşii au tendinţa să cadă pot fi susţinuţi cu beţişoare de lemn. După două sau trei săptămâni, când sunt suficient de robuşti pentru a putea fi mutaţi, plantaţi-i în pământul indicat pentru plantele adulte.

Pericole şi precauţii


În orice perioadă a anului apa excesivă provoacă putrezirea rădăcinilor, fenomen ce se poate extinde la tulpini; temperatura din timpul iernii trebuie să fie scăzută.

Specii


Aporocactus flagelliformis are tulpini târâtoare, de lungime variabilă între 45-90 cm; florile înmuguresc în succesiune rapidă în aprilie-mai şi se menţin câteva zile. Hibrizii obţinuţi prin încrucişarea dintre Aporocactus şi Epiphyllum au flori colorate în nuanţe variate, de la roz la roşu. Aporocactus flagriformis are boboci galbeni-roşii din care apar flori "suspendate", lungi de 8-9 cm, colorate roşu stacojiu, cu marginea violet. Aporocactus martianus (Aporocactus conzattii) prezintă tulpini care atârnă sau tulpini târâtoare lungi uneori de peste 90 cm; florile mai lungi de 10 cm şi late de 6 cm au culori variate, de la roz închis la roşu strălucitor, cu petalele interne delimitate de o margine purpurie; aceste plante înfloresc abundent primăvara.



Aporocactus
5.0 din 5 bazat pe 4 voturi

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine


Vizualizează acest articol în format PDF (772.07KB)
Necesită Adobe® Reader®