Genul Asparagus cuprinde, pe lângă binecunoscuta plantă cultivată pentru mugurii săi comestibili, numeroase
specii ornamentale, cu un frunziş graţios şi uşor, originare în marea majoritate din Africa de Sud. Aproape toate sunt adaptate pentru a trăi în casă, iar unele, cele cu rămurelele înfrunzite deosebit de extinse, se cultivă foarte bine în coşuleţe
suspendate; cele
căţărătoare sunt susţinute pe fire metalice lungi, bine întinse, pe grilaje de sârmă sau nuiele. Unele plante au
rădăcini rizomatoase care le permit să trăiască în condiţii extreme de frig sau secetă. Multe specii au
flori albe-roz în formă de stea, uşor parfumate, din care
vara iau naştere
fructele de tip bacă, colorate roşu intens.
Cultivare
Dacă este necesar, replantarea se poate efectua în luna martie; cu un cuţit ascuţit tăiaţi de la bază tulpinile moarte sau
vestejite. Dacă pământul este prea uscat sau arid, introduceţi ghiveciul în apă călduţă şi, după două zile, când planta şi-a revenit, puteţi să o replantaţi. Din martie până în septembrie administraţi-i îngrăşământ la fiecare 15 zile.
Primăvara şi
vara planta se menţine într-un loc luminos, dar nu la soare; se udă normal, iar dacă este foarte cald chiar abundent, o dată la două zile; se pot stropi
frunzele cu apă sau puteţi ţine ghiveciul pe un suport ce conţine prundiş ud. Temperatura ideală este de circa 15°C.
Toamna şi
iarna planta nu trebuie ţinută la temperatură mai mică de 7°C; se udă mai rar şi nu se mai adaugă îngrăşăminte; pentru a evita ca
frunzele să se vestejească si să cadă nu uitaţi niciodată să le expuneţi la lumină.
Reproducere
Sistemul cel mai obişnuit pentru
reproducerea acestei plante este însămânţarea, care se efectuează în martie-aprilie; efectuaţi această operaţie într-un pământ pentru
seminţe la care veţi adăuga puţin
nisip grosier centru a asigura un drenaj bun; menţineţi ghivecele într-un mediu umed dar aerat, la temperatura de 20 °C.
Vlăstarele se ivesc în decurs de 3-4 săptămâni; când plăntuţele vor avea 5-7 cm înălţime plantaţi-le
in ghivece de 7-8 cm diametru. După 2 luni aşezaţi plantele în ghivecele cele mai potrivite, definitive. Se pot multiplica chiar şi în martie, divizând cu delicateţe
rizomii, care se replantează apoi şi se menţin umezi, la loc luminos şi la circa 15 °C. în general în 3-4 săptămâni se înrădăcinează.
Pericole
Planta poate fi infestată de păianjenul roşu care apare atunci când aerul este prea uscat: stropiţi-o cu
acaricide adecvate şi asiguraţi
umiditatea pulverizând apă.
Coşenilele brune care contaminează uneori tulpinile, formează mici
pustule maronii, rotunde şi lipicioase: în acest caz stropiţi planta cu
insecticide sistemice, repetând tratamentul după 7-10 zile.
Specii
Asparagus asparagoides este o plantă căţărătoare cu
tulpini lungi chiar şi de 1,8 m, filiforme şi şerpuitoare; are
frunze mici, colorate verde-strălucitor şi flori minuscule, albe şi parfumate, care înfloresc în pereche la
axila frunzelor.
Cartea de identitate
Una dintre
speciile cele mai mari este
Asparagus falcatus; are tulpini lungi de peste 4 m, subţiri, căţărătoare şi "înarmate" cu spini lungi de 6 mm; frunzele sunt lanceolatelineare şi sunt prevăzute la vârf cu un mic spin;
florile albe dau naştere la
fructe roşii tip bacă.
Asparagus plumosus (sin.
Asparagus setaceus) are frunze delicate, permanent verzi, care amintesc de cele ale ferigilor, părând dantelate; tulpinile sunt lungi chiar şi de 3 m, subţiri şi căţărătoare; planta nu este căţărătoare de la început, devenind astfel numai când ajunge la maturitate.
Asparagus sprengeri are rădăcini dese. cărnoase şi tulpini subţiri, acoperite de frunze
aciculare colorate verde-strălucitor. Vara apar
florile plăcut parfumate, albe sau roz, succedate de bace roşii. Este adecvată pentru cultivare în coşulete suspendate.
Varietatea "
Myersii" are tulpini lungi de 60 cm sau chiar mai mult, uşorîncurbate, dese şi pufoase.
