Genul Rhodondendron cuprinde sute de
specii, printre care şi clasicii
rododendroni de gradină şi
azaleele comune cultivate ca plante de ghiveci.
Azaleea este un
arbust întotdeauna verde, sălbatic, care înfloreşte abundent
primăvara, dar pe care horticultorii îl supun adesea unei cultivări forţate pentru a obţine o înflorire timpurie în timpul iernii, în preajma Crăciunului.
Florile sunt încreţite, simple sau duble, şi îmbobocesc la extremitatea ramurilor, reunite câte 2-5, având culori vii sau delicate.
Cultivare
Când se încheie perioada de înflorire, îndepărtaţi
florile care au rămas ataşate de plantă şi tăiaţi ramurile prea lungi, retezându-le imediat deasupra unui mugure sănătos sau a unui mic mănunchi de
frunze; efectuaţi o "curăţare" uşoară a plantei.
Azaleea are nevoie de un pământ de
flori pe bază de turbă sau de un amestec obţinut din părţi egale de turbă,
nisip grosier, pământ de pădure şi pământ de grădină necalcaros. În ceea ce priveşte udarea, aceasta trebuie efectuată cu apă necalcaroasă, dacă este posibil de ploaie. Expuneţi
Azaleea într-un ambient cu penumbră şi dacă aveţi posibilitatea aşezaţi-o în timpul verii în aer liber, preferabil în gradină, îngropând ghiveciul în pământ. Pe toată perioada menţineţi
compostul foarte bine umezit şi efectuaţi stropiri de două ori pe zi. În septembrie-octombrie readuceţi
Azaleea în casă şi aşezaţi-o într-un ambient răcoros şi luminos, ferită de expunerea directă la soare, la o temperatură sub 15 °C. Menţineţi
compostul umed, dar nu îmbibat şi asiguraţi o bună ventilaţie a aerului; dacă temperatura creşte, stropiţi planta o dată pe zi cu apă necalcaroasă, până la colorarea bobocilor. În perioada înfloririi administraţi un îngrăşământ lichid o dată la fiecare două săptămâni.
Reproducere
Vara târziu prelevaţi
butaşi semilemnosi lungi de 5-8 cm, cu o bucăţică de scoarţă ataşată la bază. Trataţi partea retezată cu hormoni rizogeni şi plantaţi-i într-o casetă de
reproducere cu un
compost format din 3 părţi de nisip şi una de turbă. Mentinându-i umezi şi la o temperatură constantă de 16 °C,
butaşii vor forma
rădăcini în 3-6 săptămâni. Se poate
reproduce şi prin
seminţe, dar această metodă nu se aplică pentru
hibrizi. În martie împrăştiaţi seminţe pe suprafaţa unui amestec de turbă şi nisip; menţineţi
compostul la 15 °C, uşor umed.
Pericole
Dacă temperatura este prea ridicată şi udarea este insuficientă florile şi bobocii florali se vestejesc şi capătă culoarea maron; puteţi remedia această situaţie introducând ghiveciul în apă călduţă pentru 20 de minute. Dacă expuneţi planta la curenţi de aer rece sau menţineţi pământul săturat cu apă, bobocii rămân verzi şi nu se dezvoltă florile; în acest caz, aşezaţi planta într-un ambient mai ferit, şi udaţi-o moderat. Unul dintre inamicii cei mai frecvenţi şi mai agresivi este un curculionid, care produce eroziuni caracteristice în formă de semicerc pe marginea frunzelor. Fiind active în special în timpul nopţii, aceste insecte se pot elimina aşezând pe pamânt o pânză şi scuturând plantele noaptea; se pot folosi şi
insecticide specifice.
Specii
Genul
Rhododendron se împarte în două mari grupe:
arbuşti mari, denumiţi
rododendroni, care se cultivă în gradină, şi arbuşti pitici, permanent verzi sau cu frunze mici căzătoare, denumiţi în mod obişnuit
azalee, care pot fi cultivaţi bine şi în ghivece. Multe
azalee au fost selecţionate în secolul trecut de catre japonezi pornind de la
Rhododendron kiusianum şi
Rhododendron kaempferisi de la hibrizii lor. Dintre
azalee sunt renumiţi însă hibrizii obţinuţi de către belgieni prin încrucişarea speciei
Rhododendron luteum cu unele specii americane.
