Genul Bouvardia cuprinde circa 30 de
specii de plante originare din regiunile tropicale şi subtropicale ale Mexicului şi Americii de Sud.
Speciile cultivate în mod obişnuit în apartament sunt
arbuşti mici, permanent verzi, cu
flori destul de atrăgătoare, colorate diferit în funcţie de
specie şi în general parfumate. Tulpinile sunt lemnoase şi foarte ramificate, iar
frunzele sunt netede, de un verde strălucitor.
Bouvardia rămân înflorite timp îndelungat, inclusiv
toamna, şi au flori tubulare, lungi chiar şi de peste 5 cm.
Cultivare
La fiecare 2-3 ani, în martie, atunci când
rădăcinile au ocupat întregul ghiveci, replantaţi planta într-un ghiveci adecvat.
Primăvara udaţi-o moderat şi adăugaţi-i un îngrăşământ lichid la fiecare 2 săptămâni, din mai până la sfârşitul lui octombrie; plasaţi planta într-un loc bine luminat, dar nu direct la soare. De la începutul verii până în septembrie,
Bouvardia are nevoie de o temperatură cuprinsă între 15-24 °C; se udă repetat şi moderat, tot la fel administrându-se şi îngrăşămintele; în plin sezon aşezaţi-o afară, dar evitaţi expunerea directă la soare, iar dacă este foarte cald udaţi-o abundent.
Toamna şi
iarna asiguraţi-i cât de multă lumină este posibil şi o temperatură de 13-15 °C. Pământul trebuie să rămână doar umed şi de aceea stropiţi planta numai moderat şi chiar reduceţi cantitatea de apă în lunile ianuarie-februarie; la scurt timp vor apărea noile
frunze şi
vlăstare.
Reproducere
Însămânţaţi în februarie-martie, folosind un
compost pentru
seminţe şi menţineţi o temperatură de 18-21 °C; până când se termină germinaţia, locul trebuie să rămână
umbros şi umed; apoi, puteţi expune plăntuţele la lumină, dar nu direct la soare. În aceeaşi perioadă în care faceţi însămânţarea puteţi să prelevaţi
butaşi, tăind vlăstare tinere de 5-8 cm şi plantându-le într-un
compost pe bază de turbă şi nisip. Înmulţirea se poate face şi prin
divizarea rădăcinilor; plantaţi fragmente de
rădăcini într-un pământ obişnuit pentru flori.
Pericole şi precauţii
Păduchii (
afidele) infestează în primul rând
vlăstarele şi bobocii, dar nici
rădăcinile nu sunt ocolite; eliminaţi-i folosind
insecticide specifice sau stropind planta cu produse adecvate. Evitaţi excesul de apă care poate provoca putrezirea rădăcinilor sau căderea frunzelor şi florilor.
Specii şi varietăţi
Bouvardia humboldtii, considerată de unii autori o
varietate de
Bouvardia longiflora, are flori mari, alb imaculat; chiar dacă se cultivă în ghivece mari atinge o înălţime de doar 70 cm; tăindu-i ramurile într-un mod adecvat se poate adapta la ghivece cu diametrul de 13-15 cm.
Bouvardia jasminiflora înfloreşte
iarna, având flori albe-crem cu parfum plăcut;
frunzele sunt oarecum mici.
Bouvardia longiflora are
tulpini lemnoase, cu multe
ramificaţii subţiri şi arcuite şi cu frunze verzi lucioase.
Florile apar în vârful ramurilor din octombrie până în decembrie, sunt albe, tubuloase şi cu parfum plăcut, reunite în
ciorchini rari. "
Mary" este o varietate cu flori roz graţioase; "
President Cleveland" are în schimb flori stacojii foarte parfumate.
Bouvardia ternifolia este o specie oarecum rară, originară din Mexic; are frunze aşezate faţă în faţă, uşor pufoase şi prezintă
inflorescenţe terminale în formă de
ciorchine cu flori stacojii lungi de 3 cm. "
White Joy" este o varietate care înfloreşte o mare parte din an, având flori alb-imaculat mai mici comparativ cu celelalte reprezentante ale speciei, dar grupate în ciorchini mai mari. "
Giant Pink" este o varietate cu inflorescenţe roz.
