Genul Calathea cuprinde circa 300 de
specii permanent verzi,
perene, rizomatoase, originare din regiunile subtropicale ale Americii de Sud. Se cultivă pentru frumuseţea lor şi pentru efectul decorativ caracteristic conferit de
frunzele ovale; acestea prezintă pe faţa superioară desene în nuanţe de verde şi galben, cărora le corespund pe faţa inferioară frumoase desene purpurii; contrastul de culori obţinut, formele şi distribuţia desenelor de pe
frunze amintesc într-un fel de penele de păun. Câteva specii produc şi
flori graţioase. Aceste flori poartă uneori numele de "
maranta"; multe dintre
speciile de
Calathea au fost incluse în genul
Maranta, fiind foarte asemănătoare cu plantele acestui
gen.
Cultivare
Calathea creşte bine într-un ambient umed, la umbră şi la temperaturi nu mai mici de 18 °C. Dacă
rădăcinile au ocupat ghiveciul, replantarea se efectuează în martie, în perioada de
repaus vegetal; pentru această operaţie folosiţi un
compost dens, îmbogăţit cu elemente nutritive. Din aprilie până în septembrie udaţi-o abundent zilnic; pentru a produce mai multă
umiditate stropiţi planta cu apă sau aşezaţi-o pe o tavă plină cu pietriş ud; în această perioadă administraţi-i îngrăşăminte lichide la fiecare 2-3 zile. Chiar şi
toamna şi
iarna, umbra şi
umiditatea aerului sunt fundamentale; în aceste anotimpuri planta nu trebuie udată abundent ci doar atât cât să se menţină pământul umed.
Reproducere
Înmulţirea se face prin
divizarea plantelor care au crescut suficient; la sfârşitul lui martie sau în aprilie puteţi diviza planta şi transfera segmentele de
rizomi în acelaşi
compost ca cel indicat pentru plantele adulte; ţineţi-le la umbră, într-un ambient foarte umed şi udaţi-le cu grijă.
Pericole şi precauţii
Asemănător tuturor plantelor originare din pădurile tropicale,
Calathea pretinde un ambient umed şi lumină "filtrată". Dacă
frunzele devin palide sau prezintă "arsuri", acestea indică faptul că planta a fost expusă prea mult direct la soare şi de aceea trebuie aşezată într-un loc mai apărat. Dacă marginile frunzelor se răsucesc (dând frunzei formă de cornet) şi devin brune înseamnă că aerul este prea uscat şi este necesar prin urmare să pulverizaţi apă pe frunze şi să aşezaţi ghiveciul pe o tavă cu pietriş ud. Parazitul cel mai periculos este păianjenul roşu, care poate infesta faţa inferioară a frunzelor; se combate cu
acaricide specifice.
Specii şi varietăţi horticole
Calathea grandiflora are frunze încreţite, de culoare verde strălucitor, lungi de circa 30 cm; produce uneori flori galbene grupate în formă de
spice tubulare.
Calathea insignis (sin.
Calathea lancifolia) este o plantă cu aspect de tufă, înaltă de 30-40 cm; prezintă frunze lungi şi înguste, cu marginea ondulată; faţa superioară este verde-galbenă, cu pete verde închis, diferite ca dimensiuni, ce se întind de la nervura centrală spre margini; în schimb, faţa inferioară este maron-purpurie.
Calathea makoyana se deosebeşte prin frunzele ovale, lungi de până la 15 cm, purtate de
pedunculi lungi şi subţiri care se ramifică din tulpinile principale; faţa superioară a frunzelor este verde-argintie cu pete ovale verde închis şi situate de-a lungul nervurilor, iar cea inferioară are pete purpurii.
Calathea ornată prezintă frunze subţiri şi fragile, purtate de
peţioli lungi; frunzele tinere sunt complet albe sau au striaţii albe, dar cu timpul pot deveni verzi-arămii cu faţa inferioară roşietică.
Varietatea "
Sanderiana" are frunze late, brune-verzi şi străbătute de dungi subţiri, albe sau roz, care se ramifică în 2-3 direcţii de la centru spre margini. Varietatea "
Roseolineata" are, în schimb, dungi roz închis.
Calathea veitchiana se recunoaşte prin frunzele dure, pergamentoase, ovale, lungi de circa 30 cm, cu desene în diferite nuanţe de verde. Înaltă chiar şi de 60 cm,
Calathea zebrina, prezintă frunze verde-smarald, cu dungi mai închise care pornesc de la nervura centrală într-o direcţie aproximativ orizontală.
