Speciile din
genul Cycas au câteodată un aspect care aminteşte de cel al palmierilor, dar din punct de vedere al clasificării
botanice fac parte din gimnosperme, fiind prin urmare "părinţii" coniferelor şi ai Gingko biloba. Sunt plante "primitive", neschimbate, păstrându-şi aspectul încă din vremuri preistorice.
Cycas sunt plante
dioice, adică au
florile de sex masculin şi respectiv feminin pe plante diferite; plantele adulte pot produce
inflorescenţe spectaculoase în formă de conuri, dar acest lucru se obţine rar în casă. Deşi sunt plante exotice, nu pretind o îngrijire deosebit de dificilă, iar pentru a obţine
frunzele intens colorate este suficient să le aşezaţi într-o lumină bună, dar protejate de căldura solară excesivă.
Cultivare

Replantaţi
Cycas numai o dată la 3 - 4 ani când
rădăcinile vor umple complet ghiveciul; efectuaţi operaţia
primăvara şi folosiţi un
compost bine drenat, deoarece apa nu trebuie să stagneze între
rădăcini; pentru a favoriza drenajul aşezaţi un strat de teracotă spartă pe fundul ghiveciului.
Vara temperatura poate fi de 24 - 27 °C sau chiar mai ridicată; udaţi planta frecvent dar moderat, iar la fiecare 6-8 săptămâni diluaţi un îngrăşământ lichid în apa respectivă, pentru a oferi plantei elemente nutritive; nu-i administraţi îngrăşăminte mai des deoarece se precipită creşterea, iar planta îşi pierde aspectul caracteristic. Din iunie până în septembrie, dacă aveţi posibilitatea, menţineţi-o în loc deschis, dar la adăpost de soarele prea puternic.
Toamna şi
iarna udaţi-o atât cât să menţineţi
compostul uşor umed şi asiguraţi-i o temperatură de 15-18 °C; dacă temperatura este puţin mai scăzută udaţi-o mai puţin. Chiar şi
iarna planta necesită aer proaspăt; trebuie să evitaţi însă curenţii de aer.
Reproducere

Planta poate fi multiplicată pe toată durata anului folosind lăstarii bazali pe care îi poate produce: plantaţi-i într-un
compost fertil, menţineţi-i la 24-27 °C şi când vor prinde rădăcini trataţi-i ca şi pe plantele adulte.
Pericole
Cycas poate fi infestată de
coşenile, atât brune cât şi făinoase; îndepărtaţi-le cu o pensulă înmuiată în alcool denaturat. Dacă pe
frunze apar pete brune înseamnă că nu aţi udat suficient planta în timpul verii sau că a fost ţinută în frig iarna (chiar dacă a fost udată); dacă o îngrijiţi adecvat îşi va reveni.
Specii
Cycas revoluta are un trunchi gros cilindric-conic de la care pleacă frunze lungi şi
penate; foiioiele fiecărei frunze mari sunt uşor arcuite spre bază şi iau naştere dintr-o nervură centrală, de asemeni arcuită. Cultivată în casă ajunge la 1,2 m înălţime, dar creşte foarte lent; produce inflorescenţe atrăgătoare, colorate brun-verzui şi este originară din Indonezia şi Japonia.
Cycas circinalis seamănă cu
Cycas revoluta, dar are frunze netede şi mai graţioase; este originară din India şi Madagascar. Speciile care urmează au nume diferite, dar aparţin aceleiaşi
familii:
Dioon edule, originară din Mexic, este foarte asemănătoare cu
Cycas revoluta, dar prezintă frunze gri-verzi mai fine;
Encephalartos şi
Macrozamia sunt originare din Africa de Sud şi respectiv Australia; sunt deseori comercializate ca fiind
Cycas.