Genul Cyclamen cuprinde circa 20 de
specii perene, tuberculate, provenind din diferite tipuri de
habitat: de la vegetaţia de pădure din zonele alpine până la regiunile mediteraniene orientale, Iran şi sudul Somaliei.
Speciile sălbatice se cultivă în loc deschis, în zone umbroase; cele delicate sunt adecvate pentru a fi asezate în casă sau în seră.
Ciclamenul de apartament este o plantă frumoasă, foarte răspândită datorită florilor sale, care apar din noiembrie până în martie. Se dezvoltă din
tuberculi grosi, fibrosi, cu formă rotunjită sau aplatizată: din partea lor inferioară, convexa, cresc
rădăcinile, iar din cea concavă se îndreaptă în sus
frunzele şi
florile. Dacă este cultivat corespunzător,
ciclamenul poate trăi şi înflori 3-4 ani; nu este însă o plantă longevivă.
Cultivare
Spre sfârşitul primăverii, când se termină perioada de înflorire, mutaţi ghiveciul la umbră, posibil în loc deschis. În această perioadă activitatea vegetală scade, pentru ca în timpul verii planta să intre într-o perioadă de
repaus vegetal, în care nu pretinde prea multă îngrijire. Înainte de debutul acestei perioade de repaus, îndepărtaţi cu delicateţe
frunzele uscate şi veştejite, încercând să tăiaţi fiecare tijă chiar de la nivelul tubercului pentru a nu lăsa în urmă fragmente ce pot putrezi şi determina moartea plantei. Udaţi-o din când în când, menţinând umed
compostul doar în jurul tuberculului; când se formează noile
vlăstare creşteţi frecvenţa cu care udaţi planta. La sfârşitul primăverii, când frunzele şi
florile încep să se ofilească, reduceţi frecvenţa cu care udaţi planta pentru a nu-i stimula creşterea şi pentru a-i induce starea de repaus vegetal.
Toamna şi
iarna pământul trebuie menţinut permanent umed; turnaţi apă în suportul pe care stă ghiveciul, lasaţi-o cam 20 de minute, după care îndepărtaţi apa care nu a fost absorbită de
compost: în acest mod evitaţi acumularea apei şi putrezirea consecutivă a plantei, risc care există când aceasta este udată de la înălţime.
Ciclamenul formează boboci florali de la sfârşitul lui septembrie până la începutul lui octombrie; în această perioadă asiguraţi-i o lumină bună (dar nu o expuneţi direct la soare) şi o temperatură de 10-15 °C. Aşezaţi-l dacă este posibil într-o cameră răcoroasă; aerul uscat al ambientului încălzit de calorifer determină ofilirea florilor şi uscarea plantei. La fiecare 2 - 3 săptămâni administraţi-i un îngrăşământ lichid diluat în apa cu care udaţi planta; în acest mod se favorizează dezvoltarea completă a frunzelor şi florilor. În perioada de înflorire este util să-i asiguraţi ciclamenului puţină
umiditate şi aer proaspăt; aşezaţi ghiveciul pe o tavă cu pietriş ud; îndepărtaţi imediat florile ofilite astfel încât baza pedunculului floral să se desprindă cu uşurinţă de pe
tubercul; faceţi la fel cu frunzele ofilite. Replantati-l în perioada succesivă celei de înflorire, când frunzele încep să se vestejească, dar numai dacă
rădăcinile au umplut complet ghiveciul; de fapt,
ciclamenul creşte bine dacă are rădăcinile puţin presate; folosiţi un amestec format din părţi egale de pământ de gradină, pământ de pădure,
turba şi nisip. Amintiţi-vă să aşezaţi câteva bucăti de teracota pe fundul ghiveciului pentru a favoriza un drenaj adecvat.
Reproducere
Ciclamenul se însămânţează între iulie şi septembrie, folosind un
compost propice, fertil, amestecat cu nisip grunjos şi menţinut la o temperatură de 18-24 °C. Aşezaţi lădiţa pentru însămânţare la umbră, dar într-un loc cald şi asiguraţi-vă zilnic că pământul este uşor umed;
seminţele încolţesc în 5 - 6 săptămâni.
Multiplicarea se face şi prin
divizarea tuberculului: la sfârsitul primăverii, îndepartaţi pământul de pe
rădăcini şi împărţiţi tuberculul astfel încât fiecare porţiune să aibă câţiva muguri; plantaţi aceste porţiuni în ghivece diferite pe care le veţi menţine într-un ambient răcoros. Plantele obţinute fie prin însămânţare, fie prin
divizare se plantează când sunt suficient de mari pentru a putea fi manipulate; se plantează în ghivece de 5 cm, menţinând
compostul umed şi o temperatură de 15 - 18 °C; transferaţi-le în ghivece din ce în ce mai mari pe măsură ce cresc, ajungând ca în final să le plantaţi în ghiveciul definitiv, cu diametrul de 14 - 15 cm, în lunile mai - iunie ale anului următor.
Pericole
Aşezaţi planta într-un loc uscat şi aerat. Îndepărtaţi frunzele suferinde şi udaţi-o moderat; apa în exces determină decolorarea frunzelor şi provoacă putrezirea rădăcinilor, tuberculilor şi petioilor. Atmosfera prea uscată, temperatura crescută şi expunerea direct la soare, determină răsucirea şi îngălbenirea frunzelor; aşezaţi atunci planta într-un loc mai umbrit, la o temperatură de aproximativ 15-18 °C, menţinând
compostul umed.
Specii
Cyclamen balearicum înfloreşte din martie pâna în aprilie, având
flori mici şi numeroase, usor parfumate, colorate delicat în alb-roz cu partea interna roz-trandafirie; este originar din insulele Baleare.
Cyclamen graecum prezintă
frunze în formă de inimă, uşor catifelate, cu zone albe-argintii; este originar din Grecia şi are flori de diverse nuanţe, de la roz-pal la roşu carmin.
Cyclamen libanoticum prezintă frunze verde închis, adesea cu pete galbene şi cu diverse culori pe faţa inferioară; originară din Liban, are flori roz-violet pal destul de mari.
Cyclamen persicum prezinta frunze în formă de inima, verde închis cu zone gri-arginii şi flori de diferite culori: roz, violet pal, roşu sau purpuriu. Originară din Africa de Nord şi din regiunile mediteraniene orientale prezintă numeroase varietăţi: "
Bonfire" este o frumoasă plantă compactă cu frunze armonios colorate şi flori lucioase, colorate stacojiu intens; "
Candle-stick" este un
ciclamen foarte graţios cu flori delicate, roz cu striaţii roz închis;
varietatea "
Rococo" are flori cu
petale putin cărnoase şi margini încreţite, colorate roz mai mult sau mai putin intens, cu nuanţă mai închisă de roz în partea centrală; "
Vogt's Double" are flori dispuse în perechi, şi colorate în diferite nuanţe de roz.
