Unica
specie a acestui
gen este
Cocos nucifera, palmier originar din insulele Pacificului, unde devine un
arbore de peste 30 m înălţime care produce
fructele caracteristice, lemnoase, cu pulpă comestibilă (nuci de
cocos). De câtva timp se găsesc în comerţ exemplare tinere care în ghiveci nu pot depăşi 2-3 metri înălţime. În acest caz, planta este de obicei constituită dintr-un mănunchi de
frunze care se iveşte dintr-o nucă de
cocos îngropată doar pe jumătate şi, prin urmare, uşor vizibilă în ghiveci. Aceste condiţii îi permit să se dezvolte adecvat, motiv pentru care în apartament nu este longevivă.
Cultivare
Cocotierul pretinde un
compost bogat în
humus, fărâmiţat şi necalcaros; ca atare folosiţi un
compost fertil, propice, amestecat cu
nisip grosier.
Primăvara transvazaţi cu multă grijă planta, aşezând-o într-un ghiveci mai mare, sau, mai simplu, înlocuiţi un strat de la suprafaţa compostului cu unul proaspăt. Menţineţi planta într-un loc aerisit şi semiumbros din mai până la sfârşitul lui august (perioada cu temperaturi maxime), stropind frecvent
frunzele cu apă necalcaroasă.
Primăvara şi
vara udaţi-o moderat şi administraţi-i lunar un îngrăşământ lichid echilibrat; în schimb,
iarna udaţi-o cu multă reţinere. Temperatura ideală trebuie să oscileze în jurul a 20 °C, dar în orice caz nu trebuie să scadă sub 15-17 °C. Ştergeţi periodic praful de pe frunze, folosind o pensulă umedă.
Reproducere
Reproducerea se face prin
seminţe, dar cele care se găsesc în comerţ şi-au pierdut în general capacitatea germinativă, motiv pentru care, de obicei, plăntuţele obţinute în pepiniere încolţesc cu dificultate, neputându-se prin urmare perpetua.
Pericole
Dintre paraziţii animali, cei cu adevărat
dăunători sunt
păianjenii roşii, care se cuibăresc pe faţa inferioară a frunzelor, trebuind să fie combătuţi în timp util cu
acaricide adecvate. Dacă în schimb, observaţi prezenţa coşenilelor de-a lungul peţiolului frunzelor sau a nervurilor lor, interveniţi local, eliminându-le cu un tampon de bumbac înmuiat în alcool denaturat.
Specii
Cocos nucifera, cultivat în apartament, are frunze lungi,
penate, împărţite în fâşii liniare, inserate direct pe tegumentul lemnos-fibros al uriaşei seminţe; sămânţa iese parţial din pământ conferind plantei un aspect exotic. Pentru cultivarea în ghiveci, care este din motive obiective neadecvată pentru un palmier de dimensiuni mari, a fost selecţionată
varietatea horticolă "
Nino", mai mică în înălţime şi compactă, cu frunze splendide, înguste şi strălucitoare.
