Speciile aparţinând
genului Coleus (uneori incluse în alte două
genuri,
Plectranthus şi Solenostemon) sunt
arbuşti mici, permanent verzi, pereni, dar care se cultivă în general ca plante
anuale, în apartament sau, în timpul verii, pe brazde.
Coleus este o plantă foarte apreciată pentru
frunzele sale extrem de colorate şi decorative; este originară din zonele tropicale ale Africii şi Asiei şi, în pofida efectului său estetic deosebit, este o plantă foarte uşor de cultivat în apartament, mai ales dacă este înlocuită anual. Plantele cel mai des întâlnite sunt
hibrizi care se deosebesc între ei prin combinaţiile de culori ce variază de la verde palid la cărămiziu, de la roşu purpuriu la arămiu sau de la verde închis la portocaliu şi galben. Chiar şi aspectul frunzelor este foarte diferit: pot avea formă de inimă, pot fi lanceolat-ovale, cu margini
dinţate sau ondulate.
Coleus produce
flori nesemnificative estetic, albe, purpurii sau albastre, grupate în mici
inflorescenţe îndreptate vertical în sus, care se recomandă a fi tăiate pentru a favoriza dezvoltarea frunzişului.
Cultivare
Această plantă iubeşte
lumina soarelui: aşezaţi-o în locul cel mai luminos din casă pentru a favoriza o colorare vie a frunzelor.
Primăvara şi
vara, în zilele cele mai calde, protejaţi-o de expunerea directă la soare care ar putea arde
frunzele; temperatura ideală este de aproximativ 15 °C, dar, asigurându-i puţină umbră, suportă şi 24 °C. Tăiaţi cu regularitate vârfurile vegetative pentru a favoriza o creştere compactă; aceeaşi operaţie trebuie efectuată şi asupra florilor atunci când acestea apar, deoarece nu au valoare estetică şi sustrag energia necesară dezvoltării frunzelor. Din aprilie până în septembrie udaţi-o abundent şi administraţi-i un îngrăşământ lichid la fiecare 2-3 săptămâni. Menţineţi ambientul bine aerisit şi umed, stropind planta cu apă dimineaţa devreme, astfel încât picăturile să nu atragă asupra frunzelor razele soarelui; repetaţi operaţia la interval de câteva zile.
Toamna, planta îşi pierde frumosul aspect prin căderea frunzelor bazale, rămânând astfel cu tulpinile descoperite; este o plantă perenă şi de aceea poate fi menţinută şi în timpul iernii; totuşi, este mai bine să o reînnoiţi în fiecare an; în acest anotimp, temperatura nu trebuie să scadă sub 13 °C; menţineţi
compostul umed, dar nu îmbibat şi expuneţi planta la lumină bună şi departe de curenţii de aer. Nu îi administraţi îngrăşăminte până la primele zile calde de primăvară. Când încep să crească noile mlădiţe bazale tăiaţi ramurile prea lungi şi divergente la un nivel situat chiar deasupra lăstarilor; astfel se favorizează dezvoltarea ulterioară a acestora, conferind plantei o formă de tufă rotunjită cu aspect agreabil.
Reproducere
Se însămânţează în ianuarie sau februarie, la o adâncime de 2 mm, într-un
compost pentru
seminţe la care se adaugă puţin nisip grunjos. Folosiţi dacă este posibil o lădiţă pentru însămânţare pe care este indicat să o menţineţi permanent la căldură; temperatura trebuie să fie de 21 °C, iar
compostul umed; ca o alternativă, efectuaţi însămânţarea într-un ghiveci pe care-l acoperiţi cu un plastic transparent şi îl expuneţi pe pervaz la
lumina soarelui, garantând astfel un ambient umed, închis şi cald. Puteţi să înmulţiţi planta şi prin
butaşi: prelevaţi-i între lunile aprilie şi septembrie, tăindu-i din noii lăstari, cu o lungime de 70 cm; introduceţi partea tăiată într-o pulbere rizogenă şi aşezaţi-i într-un
compost cu adaos de
nisip grosier, pentru favorizarea drenajului. Menţineţi
compostul la 18-21 °C, umed, într-o atmosferă umedă, dar ventilată.
Transplantaţi butaşii după ce vor emite
rădăcini rezistente.
Pericole şi precauţii
Coleus se udă abundent şi se stropeşte regulat atunci când
clima este caldă şi aridă; chiar şi în timpul lunilor reci compostul se menţine umed; lipsa de
umiditate determină îngălbenirea frunzelor, vestejirea şi căderea lor. Atenţie totuşi să nu exageraţi: prea multă apă determină putrezirea tulpinii, la baza căreia apare o zonă inelară închisă la culoare şi zbârcită. Deficitul de elemente nutritive al compostului şi lumina slabă determină dezvoltarea insuficientă a plantei; lumina slabă decolorează frunzele. Atenţie la curenţii de aer rece şi la temperatura scăzută: planta se poate transforma într-o grămadă de
frunze alterate; în acest caz, tăiaţi tulpinile afectate şi aşezaţi planta într-un ambient cald, cu temperatura de cel puţin 13 °C şi lipsit de curenţi de aer.
Coşenila făinoasă, păduchele verde şi tripsidul infestează uneori mlădiţele tinere: prima se înlătură cu o pensulă înmuiată în alcool denaturat, ceilalţi doi cu un
insecticid pe bază de pojarniţă.
Specii şi varietăţi horticole
Coleus blumei ajunge la 60-90 cm înălţime; este originară din Java şi prezintă frunze ovale cu margini adânc dinţate, colorate verde palid, decorate cu ciungi roşietice, purpurii sau arămii. Din această
specie se obţin hibrizii cei mai spectaculoşi: "
Carefree" are frunze verzi, palmat-lobate, cu margini incizate şi centrul de culori diferite, de la roşu închis la roz-brun şi verzui-galben. "
Rainbow" este cea mai atrăgătoare
varietate: are frunze mari, cărămizii, cu nervuri roşu închis şi margini colorate roşu închis spre negru. "
Sabre", înaltă de aproximatv 30 cm, este bogat ramificată în partea inferioară, ceea ce îi conferă un aspect de tufă compactă şi are frunze lamelate, cu pete roşii, galbene şi verzi.
Coleus frederici se deosebeşte de alte
specii prin
florile sale albastre-purpurii, grupate sub forma unui
spic lung; originar din Angola, are frunze verde închis, cu nervuri proeminente şi margini dinţate.
Coleus rehneltianus este mai mult o plantă
căţărătoare decât un
arbust; are frunze dantelate asemănătoare cu cele ale urzicii, cu centrul brun-purpuriu şi benzi late, verzi, de-a lungul marginilor; este originar din Sri Lanka.
Coleus verschaffeltii, originar din Java, este intens colorat; are frunze mari, cărămizii, cu centrul purpuriu, lungi de 10-15 cm, cu margini verde închis şi feţele inferioare roşietice-purpurii.
