Conophytum este un
gen de plante cărnoase originare din zonele aride ale Africii de Sud; sunt plante fascinante, care se cultivă pentru aspectul frunzelor; acestea sunt îngrămădite, cărnoase şi rotunjite, fuzionate două câte două pentru a forma o inimă; culoarea poate varia de la gri-verzui la albastru.
Conophytum înfloreşte
vara, având
flori graţioase sub formă de
capitul, care se ivesc din centrul fiecărei perechi de
frunze.
Florile, ale căror culori variază de la galben la alb, de la portocaliu la roz şi de la violet la roşu, se deschid o dată cu apariţia soarelui şi se reînchid pe timpul nopţii.
Cultivare
Cultivaţi
Conophytum în castroane sau în ghivece puţin adânci; utilizaţi un
compost pentru cactuşi sau preparaţi în casă un amestec propice format dintr-un
compost normal pentru flori şi o treime nisip grunjos adăugat cu scopul de a favoriza drenajul. Din mai până în iulie această plantă trece printr-o perioadă îndelungată de activitate vegetativă în cadrul căreia, în interiorul frunzelor bătrâne, încep să se dezvolte cele noi; udaţi-le uşor, pentru a evita deshidratarea şi moartea frunzelor noi. De la sfârşitul lui iulie până la începutul lui octombrie udaţi-o doar atunci când
compostul este uscat şi administraţi-i un îngrăşământ lichid. La sfârşitul verii, perioada cea mai intensă în dezvoltarea plantei, udaţi-o moderat, dar constant. În decembrie începe perioada de
repaus, perioadă delicată în care trebuie tratată cu atenţie;
frunzele se acoperă cu o membrană creponată, se usucă şi crapă; umeziţi uneori
compostul, dar numai dacă temperatura depăşeşte 15 °C; dacă nu, udaţi planta doar o singură dată, la sfârşitul lui martie, pentru a stimula debutul perioadei active. Planta se expune în plină lumină, la 13-15 °C.
Reproducere
În iulie puteţi obţine
butaşi din diferite frunze noi, menţinând prinsă o bucăţică din tulpină; lăsaţi să se usuce locul tăieturii până când se formează un calus, apoi plantaţi-i într-un compost asemănător celui pentru însămânţare, cu adaos de o treime nisip grunjos.
Pericole şi precauţii
Atenţie la udarea excesivă: pot putrezi
rădăcinile şi de aici întreaga plantă; extrageţi planta din ghiveci, iar dacă
rădăcinile sunt putrezite, brune şi flasce, lăsaţi planta să se usuce câteva zile şi apoi udaţi-o mai puţin. Dacă notaţi prezenţa păduchilor de frunze (
afide) pe
frunzele cele mai tinere trataţi în timp util întreaga plantă cu un produs sistemic.
Specii
Conophytum louisae are frunze lungi de 1,5-2cm şi late de 1,5 cm; sunt dispuse în perechi având formă de inimă alungită şi sunt verzui-albastre;
florile sunt foarte frumoase, în formă de capitul de culoare galbenă, cu diametrul de aproximativ 2 cm. Este o plantă originară din Namibia.
Conophytum tischeri posedă frunze dispuse exact în formă de inimă, lungi de 1-1,5 cm, gri-verzui cu puncte mici, verde închis. Şi această
specie este originară din Namibia.
