Cordyline este un
gen care cuprinde circa 15
specii de
arbuşti permanent verzi, originari din Australia, dar răspândiţi şi în Asia, având în mediul natural un aspect aproape arborescent, asemănători şi adesea confundaţi cu plantele din
genul Dracaena. Se cultivă uşor şi au
frunze frumoase, lungi,
lanceolate, permanent verzi;
frunzele pot fi înguste sau late în funcţie de
specie, cu zone şi margini verde deschis sau roşii. Au fost selecţionate numeroase varietăţi care se disting prin coloritul extrem de viu al striaţiilor frunzelor: roz, roşu şi crem pe fondul verde închis, alb, bronz, purpuriu ce poate acoperi întreaga frunză. Cu înaintarea în vârstă, planta pierde
frunzele situate bazai, dobândind un aspect de mini-palmier; dacă vi se pare prea golaşă puteţi face o
butăşire. Este o plantă longevivă, iar dacă este bine îngrijită (udând-o moderat, adăugându-i îngrăşăminte şi expunând-o la lumină bună) îşi menţine un frunziş frumos, foarte decorativ. O curiozitate: frunzele speciei
Cordyline australis erau consumate în trecut ca verdeaţă de către ţăranii neozeelandezi.
Cultivare
Replantaţi-o
primăvara, după ce v-aţi asigurat că
rădăcinile sunt prea comprimate în ghiveciul respectiv; folosiţi un
compost amestecat cu 30%
nisip grosier, pentru a favoriza drenajul.
Primăvara şi
vara expuneţi planta în plină lumină, dar nu direct la soare deoarece acesta ar putea provoca arsuri pe frunze; când este cald udaţi planta de două ori pe săptămână iar în cursul perioadei de activitate vegetală administraţi-i un îngrăşământ lichid amestecat cu apă, o dată la fiecare 2 - 3 săptămâni. Din martie până la sfârşitul lui septembrie planta suportă chiar şi temperaturi de 24 - 27°C; menţineţi-o într-un ambient bine aerat şi umed, scop pentru care stropiţi apă în jurul plantei o dată sau de două ori pe săptămână. în timpul toamnei şi iernii, până în martie, menţineţi, dacă este posibil, o temperatură între 15 şi 21 °C, dar în nici un caz nu mai scăzută de 13 °C. Nu expuneţi planta la curenţi de aer rece şi udaţi-o o dată pe săptămână; evitaţi stagnerea apei care provoacă putrezirea rădăcinilor. La sfârşitul iernii, o dată cu apariţia primelor zile calde, asiguraţi răcorirea frunzelor şi umidifierea ambientului folosind pulverizatori.
Reproducere
Se însămânţează la sfârşitul lui februarie sau în martie, la adâncimea de 2 cm, într-un amestec obţinut din 2 părţi de
compost pentru însămânţare şi o parte de nisip
grosier. Utilizaţi o lădiţă pentru însămânţare sau un recipient pe care îl acoperiţi cu plastic transparent şi îl expuneţi la soare; menţineţi o temperatură constantă de 27 °C: dacă este mai mică,
seminţele pot putrezi. în cazul în care plantele sunt extrem de bătrâne şi şi-au pierdut frunzele de la bază, puteţi efectua
butăşirea în timpul primăverii, prelevând porţiuni din tulpină (cu cel puţin 1 - 2 muguri).
Pericole
Vara aveţi grijă să stropiţi planta cu pulverizatorul de 1 - 2 ori pe săptămână; în acest mod evitaţi ca frunzele să se ofilească sau să cadă, semne sugestive pentru prezenţa unui aer prea uscat. Dacă temperatura depăşeşte 27 °C feriţi planta de acţiunea soarelui. Udarea excesivă şi frigul determină putrezirea rădăcinilor; lăsaţi
compostul să se usuce şi aşezaţi planta într-un loc călduros.
Coşenilele se lipesc de faţa inferioară a frunzelor şi de locul de inserţie al acestora pe tulpină; îndepărtaţi-le una câte una cu o pensulă înmuiată în alcool denaturat sau stropiţi planta cu un
insecticid specific. Dacă observaţi prezenţa păianjenului roşu, combăteţi-l cu un
acaricid adecvat.
Specii
Cordyline australis este un copăcel permanent verde, asemănător unui mini - palmier, care în natură ajunge şi la 10 metri înălţime. Originar din Australia, are frunze lineare şi arcuite, lungi de 60-90 cm şi late de 5 cm, care formează o rozetă densă în vârful tulpinii. în apartament înfloreşte rar, dar în natură produce
flori frumoase, albe, grupate sub formă de
ciorchini.
Cordyline terminalis este o plantă amplă, originară din Polinezia şi India; poate fi menţinut în ghiveci până la înălţimea de 90 cm; când apar, frunzele sunt roşii, lineare, lungi de 30-35 cm, iar cu trecerea timpului devin verzi-arămii cu nuanţe roz-roşii pe margini.
Varietatea "
Tricolor" are frunze multicolore cu zone roz, roşii sau crem pe un fond verde închis; varietatea "
Firebrand" are frunze arcuite, roşcate; "
Red edge" are frunze colorate roşu intens sau purpuriu cu zone verzi.
