Crizantemele de apartament sunt foarte decorative; produc
flori de dimensiuni egale care înfloresc aproape simultan. Numai unele
specii ale acestui
gen vast se cultivă ca plante de apartament, însă numărul de plante cuprinse în acest grup este cu adevărat mare, plantele şi
florile fiind foarte variate sub aspectul culorilor şi formelor. Este vorba de specii uşor de cultivat, care pot determina oricând un aranjament floral spectaculos. Pentru a reduce dimensiunile plantei, horticultorii folosesc produse chimice care pot determina acest lucru, obţinând acele plante frumoase, compacte, cu flori de dimensiuni egale şi care înfloresc aproape simultan; de aceea sunt ideale pentru a asigura ambientului o pată vie de culoare. Una dintre
speciile din care derivă
crizantemele cultivate în ghiveci este Chrisanthemum morifolium care în ţările de origine (China şi Japonia) se cultivă de cel puţin 3000 de ani. Este o plantă perenă, ramificată, care poate ajunge la un metru înălţime, dar care cultivată în ghiveci, rămâne mult mai mică (circa 30 cm) şi este îndepărtată după încheierea perioadei de înflorire. Este totuşi posibil ca o crizantemă cultivată în ghiveci să înflorească mai mulţi ani, dacă este plantată în loc deschis; în acest caz revine la dimensiunile sale naturale. Scurtaţi ramurile plantelor prea înalte, care tind să devină şi dezordonate; eventual utilizaţi tulpinile tăiate ca
butaşi pentru a obţine plăntuţe noi.
Cultivare
Primăvara şi
vara planta din ghiveci se aşază într-un ambient răcoros, la adăpost de acţiunea directă a soarelui; menţineţi-o permanent umedă, asiguraţi-i aer proaspăt şi multă
umiditate; când perioada de înflorire se va încheia, îndepărtaţi planta sau transferaţi-o în grădină. Cultivaţi
crizantema pornind de la
butaşii care au prins
rădăcini şi care se plantează definitiv într-un
compost bun în luna martie: deoarece planta este tânără şi este la prima plantare este suficient
un compost bun, chiar dacă nu este în mod deosebit îmbogăţit cu elemente nutritive; în viitor însă, se îmbogăţeşte cu puţin fertilizator. Nu adăugaţi îngrăşământ până când nu se formează bobocii, iar atunci administraţi-i unul lichid, o dată la fiecare 3 săptămâni.
Toamna şi
iarna trebuie să asiguraţi condiţii ambientale corespunzătoare, aspect de care va depinde durata perioadei de înflorire (8-10 săptămâni). Aşezaţi planta la lumină bună, dar nu direct la soare şi nici în umbră deasă, deoarece bobocii se vor deschide cu dificultate. Asiguraţi împrospătarea corespunzătoare a aerului şi o temperatură de 13-18 °C (chiar dacă această plantă preferă temperaturi mai scăzute: 4-13 °C). Trebuie să fie udată regulat, iar pământul să fie menţinut permanent umed; la intervale de câteva zile stropiţi planta cu apă pentru a menţine
florile şi
frunzele proaspete, în special atunci când temperatura ambientului este ridicată. Dacă temperatura depăşeşte 15 °C sau
lumina este insuficientă florile pot lua forme ciudate.
Reproducere
Butaşii prind rădăcini şi se vor dezvolta cu uşurinţă, însă generează plante de mari dimensiuni dacă nu se tratează cu produşi nanizanţi (care reduc dimensiunile).
Primăvara prelevaţi butaşii cu o bucăţică de scoarţă prinsă în partea inferioară; trataţi-i cu hormoni rizogeni şi plantaţi-i într-un compost umed, ţinut la 10-13 °C; când vor prinde rădăcini aşezaţi-i în ghivece separate de 7 cm diametru; transplantaţi-i apoi în ghivece din ce în ce mai mari imediat ce
rădăcinile vor ocupa întregul spaţiu disponibil. însămânţarea se face în martie, la 18 °C, într-un pământ oarecum uşor; când plântuţele sunt suficient de mari, trasferaţi-le în ghivece diferite, menţineţi-le permanent umede şi reduceţi treptat temperatura până la 16 °C, toate acestea până când plantele vor ajunge la 7-13 cm înălţime. Asiguraţi lumină bună (dar nu le expuneţi direct la soare), umiditate şi aer proaspăt; udaţi-le bine în timpul perioadei de creştere şi furnizaţi-le aer proaspăt, răcoros; nu administraţi îngrăşăminte tinerelor plante până când nu se vor forma bobocii.
Pericole
Crizantemele nu suportă
păduchii de frunze, fie ei albi sau verzi, care sunt atraşi în mod particular de bobocii florilor şi de
frunzele tinere şi
suculente. Insectele negre, minuscule, care sar de pe frunză pe frunză, înfestând atât frunzele cât şi florile, provoacă deformarea ultimelor şi apariţia de pete argintii. Toate aceste insecte se înlătură destul de uşor folosind un
insecticid pe bază de pojamiţă; ca o alternativă, puteţi pulveriza asupra plantei un insecticid lichid cu acţiune sistemică.
Specii
Chryzanthemum frutescens este o
specie originară din insulele Canare; este perenă, dar se cultivă ca şi plantele
anuale; cultivată în ghiveci înfloreşte
vara, cu o abundenţă de flori foarte frumoase, albe şi galbene; există şi o
varietate cu flori roz, care poate ajunge la înălţimea de 1 m: este vorba de o plantă viguroasă ale cărei ramuri trebuie scurtate uneori pentru a-i menţine aspectul compact. împreună cu
Chryzantheum morifolium,
Chryzanthemum indicum este
specia de la care derivă multe varietăţi.
Chryzanthemum morifolium este o specie perenă, ramificată, care în ghiveci ajunge la 30 cm înălţime şi prezintă
frunze delicate, uşor pufoase, lobate, gri-verzi şi foarte parfumate; în mod natural înfloreşte la sfârşitul toamnei, dar adesea este supusă de către horticultori înfloririi forţate cu scopul de a avea flori tot timpul anului; florile pot fi tăiate (flori pentru glastră) şi au culori şi forme nenumărate: simple, duble, arcuite, asemănătoare anemonelor.
