Sitemap Site Map

Codiaeum

Croton




Codiaeum - Croton

Genul Codiaeum este originar din pădurile din Malaezia şi din insulele Pacificului. În mod obişnuit este denumit croton şi este cultivat ca plantă de apartament pentru frumoasele sale frunze cu valoare oranamentală deosebită, care se prezintă într-o gamă largă de culori, nuanţe şi forme. Este o plantă căreia i se poate menţine aspectul, scurtându-i regulat ramurile şi care poate ajunge la un metru înălţime; nu este simplu de cultivat; necesită căldură constant, tot timpul anului, deoarece altfel îşi pierde frunzele şi moare; mai mult, pentru menţinerea frumuseţii frunzişului este indispensabil să fie aşezată în plină lumină. în timpul verii, planta adultă prezintă ramuri cu flori mici, galbene, cu forma de stea.

Cultivare


În cazul în care rădăcinile au ocupat complet ghiveciul, în februarie planta trebuie transvazată într-un compost fertil propice; în luna martie, dacă vi se pare săracă în frunze şi neuniformă, tăiaţi cu grijă din ramuri, reducând volumul plantei; după această operaţie, tulpinile tăiate elimină o sevă albă; presăraţi pe ele pulbere de sulf sau cărbune, pentru a determina cicatrizarea. În timpul perioadei de activitate vegetală (din martie până la sfârşitul lui octombrie), menţineţi planta într-un loc aerisit şi în plină lumină; evitaţi expunerea directă la soare pentru că poate arde frunzele şi asiguraţi o temperatură în jurul a 18 °C. Codiaeum creşte rapid, trebuie udat regulat şi stropit dimineaţa; în plus, este oportun să administraţi un îngrăşământ lichid adăugat în cantitate mică în apa cu care se udă planta, o data la 10-15 zile; în octombrie puteţi reduce dozele cu scopul de a pregăti planta pentru repausul din timpul iernii. Este indispensabil ca iarna temperatura să nu scadă sub 15 °C, de aceasta depinzând sănătatea plantei; frigul determină putrezirea rădăcinilor, motiv pentru care este bine să aşezaţi planta în locuri luminoase, calde şi aerisite, dar lipsite de curenţi de aer; în această perioadă opriţi administrarea îngrăşămintelor şi udaţi-o mai puţin.

Reproducere


Dacă planta ramâne cu partea bazală lipsită de frunze, puteţi face un marcotaj, iar când apar rădăcinile replantaţi partea apicală într-un ghivec. Partea apicală a tulpinii, tăiată adecvat, va emite lateral lăstari noi. Butaşii se prelevă primăvara din ramurile cele mai groase şi lungi de 7-10 cm şi, dacă este posibil, având ataşate două perechi de frunze şi un lăstar; introduceţi-le partea tăiată într-o pulbere rizogena şi plantaţi-i într-un compost fertil, amestecat în părţi egale cu nisip; udaţi amestecul până când apar rădăcinile menţinând butaşii la umbră şi la o temperatură în jur de 24 °C. Dacă utilizaţi o lădiţă pentru reproducere îndepărtaţi capacul de 2-3 ori pe zi sau ţineţi-o mereu deschisă în partea superioară, evitând astfel formarea condensului şi, consecutiv, putrezirea. Rădăcinile se ivesc după 3-4 săptămâni şi în acest moment butaşii se transplantează în ghivece conţinând un compost fertil. Multiplicarea se mai poate face şi prin seminţe, care se sădesc definitiv în ianuarie sau februarie; puteţi utiliza acelaşi compost ca şi pentru butaşi. După ce semintele au încolţit asiguraţi o temperatură de 21 °C şi aerisiţi ambientul.

Pericole


Coşenilele făinoase, de aspect alb-pufos, se ataşează pe faţa inferioară a frunzelor sau la locul de inserţie a acestora pe tulpină; puteţi să le îndepărtaţi folosind o pensulă înmuiată în alcool denaturat. Coşenilele brune formează nişte unor protuberante mici maronii situate pe petiolul sau pe faţa inferioară a frunzelor; trataţi planta ca şi în cazul celor făinoase sau stropiţi-o cu un insecticid specific. Paianjenul roşu infestează planta dacă ambientul este uscat, ţesând pânze subţiri şi albe pe faţa inferioară a frunzelor sau pe locul de încrucişare a ramurilor; eliminiaţi-i cu acaricide specifice şi menţineţi permanent planta suficient de bine udată şi într-un ambient umed. Frunzele se vestejesc şi cad dacă plantele sunt udate excesiv sau, din contra, deficitar, dacă se găsesc în medii prea reci, prea umbrite sau dacă se administrează prea rar îngrăşăminte; arsurile frunzelor sunt cauzate de o expunere prea îndelungată direct la soare.

Specii


Codiaeum aucubaefolium este o plantă viguroasă, uşor de cultivat; are frunze dese şi pergamentoase, lucioase, colorate verde strălucitor, pătate neuniform cu galben. Codiaeum bogoriense este o plantă compactă cu frunze ovale, lungi, colorate verde închis cu motive galbene. Codiaeum spirale este un arbust compact care creşte sub formă de tufă; are frunze rigide şi înguste cu nervuri de la galben la roşu; este originar din Malaezia. Codiaeum variegatum varietatea pictum este o specie originară din Malaezia, sudul Indiei şi Sri Lanka; frunzele sunt dese şi pergamentoase, sempervirescenta, verde închis, cu nervuri frumoase în diverse tonuri de la roz la galben. Prezintă mai multe varietăţi: "Disraeli" are frunze lanceolate, în formă de spatulă, verzi cu pete galbene, cu nervuri galbene şi faţa inferioară într-o nuanţă de roşu-cărămiziu. "Reidii" se deosebeşte de celelalte varietăţi prin coloritul mai intens al frunzişului; frunzele sunt lungi, uşor ondulate, verzi, cu zone colorate în nuanţe variate de la galben la roz-roşu şi nervuri galbene sau roşii; planta are un aspect compact, iar frunzele mari îi conferă un aspect extrem de plăcut. "Black Prince" prezintă frunze mari, ovale, rigide şi usor pergamentoase; sunt verzi negricioase pătate cu galben, portocaliu şi stacojiu. Codiaeum warrenii se deosebeşte de celelalte specii prin aceea că planta este mai mare, fiind asemanatoare cu un copac; este originară din jungla malaeziană. Frunzele tinere sunt verzi cu nervuri galbui, lungi şi înguste, uşor arcuite şi lasă impresia că sunt suspendate de ramuri; cele adulte sunt verzi-negricioase cu nervuri roşietice.

« Cocos
Cocos
Coffea »
Coffea



Codiaeum
4.4 din 5 bazat pe 15 voturi

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine


Vizualizează acest articol în format PDF (790.57KB)
Necesită Adobe® Reader®