Este un
gen care cuprinde 500-600 de
specii permanent verzi, rizomatoase, care trăiesc în medii umede, în special în regiunile tropicale şi subtropicale, şi care cresc bine în apartament dacă sunt ţinute la cald în timpul iernii şi sunt udate mereu.
Cultivare
În martie, replantaţi-le dacă
rădăcinile au ocupat complet ghiveciul, folosind un amestec de pământ cu puţin mangal fărâmiţat. Udaţi-o zilnic şi menţineţi o temperatură de 27 °C (dacă este mai cald nu expuneţi planta în lumină prea puternică); este recomandabil să aşezaţi planta într-un vas mic cu 5-7 cm de apă pentru a putea absoarbe apa neîngrădită. Din martie până în septembrie administraţi la fiecare 2 săptămâni un îngrăşământ lichid diluat în apă. Pentru a favoriza dezvoltarea viguroasă a plantei înlăturaţi din când în când eventualele
tulpini uscate, tăindu-le de la bază.
Toamna şi
iarna menţineţi o temperatură de 15 °C; dacă temperatura urcă sau aerul este prea uscat sporiţi
umiditatea. Menţineţi permanent
compostul suficient de bine udat (dar nu excesiv) şi opriţi administrarea îngrăşămintelor.
Reproducere
Divizarea se poate face
primăvara, prinzând planta de partea bazală a tulpinilor, extrăgând-o cu atenţie din ghiveci şi scuturând
compostul de pe
rădăcini. Împărţiţi apoi cu hotărâre
rădăcinile în două părţi, îndepărtaţi-le pe cele bătrâne şi lemnoase şi plantaţi cele două porţiuni într-un pământ de ghiveci cu un adaos de mangal fărâmiţat în cantitate mică; udaţi-le abundent. Puteţi obţine un butaş desprinzând o inflorescenţă matură împreună cu câteva
frunze şi cu o bucată de tulpină; tăiaţi jumătate din fiecare frunză cu un foarfece şi răsturnaţi "umbrela" formată
apical din frunze, aşezând-o pe suprafaţa apei dintr-un vas de sticlă sau într-o farfurie plină cu nisip ud; expuneţi
butaşii la lumină şi la 21 °C; dacă folosiţi nisip, menţineţi-l ud. Când se formează rădăcinile şi primele
vlăstare, plantaţi butaşii într-un
compost propice la care se adaugă puţină pulbere de mangal. Planta se poate multiplica şi prin însămânţare, în martie şi aprilie: folosiţi o lădiţă pentru însămânţare profundă, plină cu turbă amestecată cu un pumn de nisip; menţineţi-o la 18-21 °C, udaţi constant
compostul şi feriţi-o de
lumina directă până la încolţire.
Pericole şi precauţii
Umiditatea aerului şi compostului trebuie să fie crescute, deoarece altfel
frunzele se usucă sau se îngălbenesc, aceleaşi fenomene apărând şi în cazul în care
iarna temperatura este prea scăzută; interveniţi, tăind tulpinile la 5 cm de la bază şi menţinând temperatura peste 13 °C.
Specii şi varietăţi horticole
Cyperus alternifolius are frunze lungi şi subţiri grupate sub formă de umbrele
apicale; înaltă de 45-60 cm, produce floricele situate pe
pedunculi şi grupate în
inflorescenţe galbene, care prin maturaţie devin maron.
Varietatea "
Variegatus" şi-a primit denumirea de la dungile orizontale albe-crem, cu valoare decorativă, prezente pe frunze şi pe tulpini.
Cyperus papyrus, care creşte în mod natural din Egipt până în Africa tropicală, poate ajunge la aproape doi metri înălţime; are tulpini lungi şi triunghiulare, groase chiar de 8 cm la bază şi bogate în măduvă fibroasă;
frunzele sunt puţin atrăgătoare şi par atârnate de tulpini; mici
spice pufoase stau la originea inflorescenţelor în formă de evantai.
