Cele aproximativ 150 de
specii de
Echeveria sunt plante foarte uşor de cultivat în casă, deoarece supravieţuiesc variaţiilor mari termice din cursul zilei, precum şi alternanţei dintre zilele calde şi nopţile reci. Sunt plante
suculente, originare din America Centrală şi nord-vest-ul Americii de Sud şi sunt apreciate pentru frumuseţea rozetelor formate din
frunzele cărnoase, dense.
Cultivare
Dacă este necesar, replantaţi-le anual în aprilie, folosind un pământ pentru cactuşi.
Primăvara şi
vara, udaţi-le bine o dată pe săptămână fără ca apa să atingă
frunzele; un truc util este să aşezaţi ghiveciul pe un suport plin cu apă şi să aşteptaţi câteva minute până când pământul absoarbe lichidul necesar. Administraţi îngrăşăminte la fiecare 4 săptămâni, adăugând în apa cu care udaţi câteva picături de îngrăşământ lichid. Menţineţi planta la 15-21 °C şi protejaţi-o de soarele prea puternic.
Toamna şi
iarna udaţi-o moderat, diminuând cantitatea de apă în funcţie de temperatură; dacă aceasta scade sub 7 °C aşezaţi planta într-un loc mai cald şi mai luminos.
Reproducere
Se pot preleva
butaşi din
frunze: desprindeţi-o cu delicateţe de pe tulpină, plantaţi baza frunzei într-un pământ umed şi ţineţi-o într-un loc luminos; udaţi-o pentru a evita uscarea pământului şi asiguraţi o temperatură de 15-18 ° C;
frunza se veştejeşte, dar formează mlădiţe noi. Puteţi planta şi mlădiţele care se formează la baza
rozetei sau în jurul tulpinii; în martie tăiaţi-le cu delicateţe, lăsaţi-le să se usuce 1-2 zile şi plantaţi-le într-un pământ cu puţin
nisip grosier presărat pe suprafaţa sa.
Pericole şi precauţii
Lipsa de îngrijire sau îmbătrânirea provoacă uscarea şi căderea frunzelor situate bazai; interveniţi tăind partea superioară, sănătoasă, a plantei şi, după ce aţi lăsat
rozeta să se usuce 2-3 zile, plantaţi-o într-un ghiveci cu pământ şi nisip
grosier la suprafaţă.
Specii şi varietăţi horticole
Echeveria derenbergii are frunze mătăsoase gri-verzi care formează o rozetă lată de circa 7 cm;
florile galbene-portocalii apar
primăvara. "
Dorosa" este o
varietate cu o rozetă mai mare, lată de circa 18 cm; are frunze verde pal cu vârful roşu şi margini cu perişori fini. "
Worfield" înfloreşte foarte uşor, iar în iernile blânde poate rămâne în loc deschis (afară). Înaltă de până la 30 cm,
Echeveria gibbiflora are ramuri şi
tulpini dezgolite, dar prezintă
rozete formate din frunze mari, cărnoase, în formă de spatulă, gri-verzi cu nuanţe roz;
toamna produce
flori mari galbene şi roşii. "
Carunculata" are frunze cu protuberante nergulate pe faţa superioară; "
Metallica" are frunze roz-arămii.
Echeveria glauca are rozete dense formate din frunze verzi-albastre; cele mai vechi au nuanţe roşietice de-a lungul marginilor; tulpinile lungi prezintă flori colorate roşu viu, reunite în grupuri de circa 20.
Echeveria harmsii (sin.
Oliveranthus elegans) este un
arbust mic, ramificat; frunzele, reunite în rozete oarecum laxe, sunt verzi şi
lanceolate; are flori mai lungi de 2,5 cm, colorate roşu stacojiu, izolate sau grupate în
ciorchini situaţi la vârful tulpinilor lungi.
Echeveria setosa are o rozetă compactă şi este lipsită de tulpină; frunzele sunt acoperite de un
puf dens, alb, iar
florile sunt portocalii.
Echeveria zahnii are o rozetă destul de laxă, de obicei purtată de o tulpină scurtă; frunzele sunt gri-verzui, uşor pătate cu roz pe faţa superioară; florile sunt purtate de tulpini lungi de circa 15 cm, au formă de
clopoţei şi sunt galbene portocalii.
