Genul Erica numără peste 700 de
specii de
arbuşti care în mod natural se dezvoltă în diferite medii: de la cele cu sol nisipos, arid, la cele mlăştinoase ale Europei, Asiei şi Africii. Multe specii sunt cultivate pentru decorarea grădinilor şi pervazelor, însă unele, originare din Africa de Sud, sunt indicate şi ca plante de apartament, deoarece oferă pete de culoare extrem de frumoase în special
iarna. În apartament ajunge până la circa 60 cm înălţime şi îmbracă formă de tufă, având tulpinile acoperite de
frunze minuscule,
aciculare;
florile apar
toamna şi sunt mici, globuloase, în formă de
clopoţei, având culori ce variază în funcţie de
specie de la alb la roşu închis. Două specii foarte cunoscute sunt
Erica gracilis şi
Erica perspicua: prima, în
varietatea "
Alba", înfloreşte de Crăciun şi are
flori albe; a doua, creşte în mod natural în zonele mlăştinoase din Regiunea Capului Bunei Speranţe, în Africa de Sud, şi trebuie cultivată în pământ umed.
Cultivare
Dacă
rădăcinile au ocupat complet întregul ghiveci replantaţi
Erica primăvara, folosind un amestec, de preferinţă
acid, obţinut din 2 părţi de turbă şi una de nisip fin, necalcaros.
Vara menţineţi-o dacă este posibil în medii răcoroase, în loc deschis şi la umbră; udaţi-o abundent, iar în perioada de plină creştere adăugaţi 2-3 picături de îngrăşământ lichid în apă.
Toamna şi
iarna udaţi-o de 2-3 ori pe săptămână, atât cât să menţineţi pământul umed; dacă apa este prea dură trebuie să o folosiţi pe cea de ploaie. În aceste anotimpuri expuneţi
Erica la lumină bună, în locuri aerisite; planta înfloreşte la o temperatură de 7-15 °C, de la sfârşitul toamnei până
primăvara, având flori longevive, dar care la temperaturi mai ridicate se usucă şi cad repede. Stropiţi planta pentru a-i furniza
umiditate sau aşezaţi ghiveciul pe un suport plin de pietriş ud.
Reproducere
Puteţi prevala
butaşi de 5 cm lungime din ramurile laterale, la începutul sau la sfârşitul verii; plantaţi-i în turbă umedă amestecată cu puţin
nisip grosier; menţineţi-i la temperatura constantă de 18-24 °C, în atmosferă umedă şi în penumbră până când se vor ivi noii muguri. Dacă utilizaţi un ghiveci acoperit cu o folie de plastic transparentă, aminitiţi-vă să îl descoperiţi câteva minute zilnic pentru a permite reîmprospătarea aerului;
butaşii înalţi de circa 7 cm se plasează într-un pământ pe bază de turbă cu puţin nisip
grosier şi se cultivă ca şi plantele adulte.
Pericole şi precauţii
Dacă rămâne uscată prea mult timp, planta îşi pierde
frunzele şi prezintă
tulpini fragile. în schimb, excesul de apă provoacă putrezirea rădăcinilor care devin brune şi flasce; lăsaţi pământul să se usuce pentru o perioadă scurtă de timp, apoi replantaţi planta într-un pământ la care se adaugă puţin nisip grosier; în continuare udaţi-o doar atât cât să menţineţi pământul umed. Păianjenul roşu îşi semnalează prezenţa prin pânze minuscule şi prin apariţia pe frunze a unor nuanţe roşietice; utilizaţi
acaricide adecvate; preveniţi apariţia lui, stropind planta, deoarece aerul uscat îi este propice.
Specii şi varietăţi horticole
Înaltă de circa 75 cm,
Erica gracilis are un aspect foarte compact şi
verticile compuse din sute de frunze roz-purpurii;
frunzele sunt verde deschis, aciculare. "
Alba" este o
varietate horticolă a sa, caracterizată prin flori albe.
Erica x hiemalis este un
hibrid înalt de circa 60 cm, vertical, care de toamna până iarna poartă raceme dense de flori tubulare, roz cu puncte albe.
Erica melanthera este un
arbust compact cu ramuri pufoase şi frunze mici, înguste; creşte până la 60 cm înălţime şi prezintă mici flori în formă de pâlnie, colorate roz, cu stamine negre.
Erica pageana este o specie elegantă care ajunge la 1 metru înălţime; înfloreşte toamna având flori numeroase, galbene, în formă de clopoţel.
Erica perspicua este o plantă tip arbust, cu dezvoltare verticală;
florile sunt tubulare, lungi de 1-2cm şi colorate alb-roz, purtate de raceme lungi de 8-10 cm.
