Genul Ficus cuprinde peste 800 de
specii tip
arbust,
arbore sau plantă
căţărătoare, originare din regiunile tropicale şi subtropicale, dar care se adaptează la diverse condiţii. Sunt toate plante foarte elegante, iar unele se cultivă în apartament pentru frumuşeţea frunzelor deosebit de decorative. Seva conţinută în toate
speciile poate fi iritantă şi caustică pentru piele.
Cultivare
Ficusul se replantează la fiecare 2 ani, în aprilie, utilizând un pământ pentru ghiveci îmbogăţit cu
humus şi
frunze; din aprilie până în septembrie trebuie să fie udat abundent; ambientul trebuie menţinut umed prin stropiri regulate, iar în perioadele cele mai calde chiar zilnic; mai mult, ghiveciul trebuie aşezat pe
suporturi pline cu pietriş ud; în perioada de creştere se administrează îngrăşăminte cu concentraţie crescută de azot. Aceste specii iubesc căldura şi nu suferă nici măcar la temperaturi de peste 24 °C. Necesarul de lumină variază în funcţie de
specie:
Ficus elastica şi
Ficus benjamina trebuie expuse la lumină bună, în timp ce
Ficus diversifolia (arbust) şi
Ficus pumila (
căţărător) iubesc locurile semiumbroase. Speciile cu frunze lucioase trebuie curăţate periodic cu o cârpă udă sau cu preparate adecvate.
Toamna şi
iarna udaţi-i mai puţin; pământul trebuie menţinut umed, dar nu ud, iar planta trebuie stropită regulat. Menţineţi o temperatură în jurul a 18 °C, dar în nici un caz mai mică de 15 °C.
Reproducere
Speciile cu frunze mari şi rigide, cum sunt
Ficus elastica,
Ficus benghalensis şi
Ficus lyrata se multiplică prin
butaşi obţinuţi din frunze care păstrează o bucăţică de
petiol şi care sunt prelevaţi
primăvara. Lăsaţi timp de o noapte să se usuce seva care se exteriorizează la suprafaţa tăieturii, după care plantaţi-i într-un amestec de turbă şi nisip în părţi egale, fixându-i de un beţişor. Menţineţi-i timp de 8 săptămâni în penumbră, la 24 °C şi udaţi-i până când prind
rădăcini. Speciile căţărătoare sau târâtoare, aşa cum este
Ficus pumila, se înmulţesc prin
butăşire în timpul perioadei de activitate vegetală. Alegeţi o tulpină, îndoiţi-o cu delicateţe şi introduceţi-o în pământ până la punctul de inserţie al primei frunze; desprideţi-o cu delicateţe de planta - mamă atunci când va prinde rădăcini. Speciile tip arbust (
Ficus benjamina) se reproduc prin butaşi lungi de 10-15 cm prelevaţi din vârfurile ramurilor. Lăsaţi să se zvânte tăietura timp de o noapte şi plantaţi-i într-un amestec de pământ şi nisip în părţi egale, la 21 °C, tratându-i la fel ca şi pe
butaşii derivaţi din frunze. Unele specii, care în mediul natural devin
arbori adevăraţi, eleganţi, cum este, de exemplu,
Ficus elastica, în ghiveci tind să crească în înălţime, pierzându-şi treptat
frunzele situate la baza
tulpinii. Dacă planta devine prea înaltă şi zgârie tavanul sau dacă este prea desfrunzită aveţi grijă să o butăşiţi.
Pericole
Atenţie la modul în care udaţi
ficusul; lipsa apei produce îngălbenirea şi căderea frunzelor; excesul de apă provoacă vestejirea, schimbarea culorii sau căderea frunzelor şi putrezirea rădăcinilor. Infestarea cu paianjenul roşu se combate crescând
umiditatea şi stropind planta cu un
acaricid specific; coşeniiele făinoase şi brune trebuie îndepărtate cu o pensulă înmuiată în alcool denaturat sau cu un
insecticid sistemic.
Specii
Ficus benghalensis poate creşte până la 3 m înălţime; în mediul său natural, planta adultă poate emite rădăcini
aeriene care, crescând înspre bază, ating în final pământul şi devin
tulpini secundare.
Frunzele sunt verde închis cu nervuri galbene-albe şi sunt lungi de circa 20 cm.
Ficus benjamina este un copăcel foarte ramificat, cu aspect elegant, care cultivat în ghiveci are o înălţime de 60-180 cm. Are frunze uşor ascuţite, ovale, lungi de 10-15 cm; planta adultă produce
flori şi bace roşii. "
Hawaii" are frunzele împodobite cu dungi şi margini albe.
Ficus diversifolia este o specie rară, tip arbust, compactă, care creşte între 60 cm şi 2,5 m înălţime, are frunze ovale, pergamentoase, verde închis cu mici pete cenuşii pe faţa superioară şi verde deschis pe cea inferioară; produce
fructe mici, colorate de la galben brun la roşu, sferice, dispuse în perechi.
Ficus elastica (
arborele de cauciuc) este o specie tip arbore, originară din India şi Birmania; când este cultivat în ghiveci are un trunchi unic înalt care poate ajunge până la 2 m, cu frunze mari, ovale, lucioase şi pergamentoase, lungi de circa 30 cm şi susţinute de petioli scurţi. "
Decora" este
varietatea cea mai cunoscută şi mai viguroasă. Este o plantă care are frunze lucioase, verde închis cu nervuri ivoar.
Ficus lyrata (sin.
Ficus pandurata) are frunze mari, lungi chiar şi de 40 cm, în formă de vioară, verde închis, lucioase, cu nervuri şi cute colorate galben-verde; originară din Africa occidentală şi tropicală, creşte în aceste zone până la 9- 12 m; în ghiveci, unica ei tulpină ajunge la mărimi de 1,5 m; planta adultă produce fructe mici roşii-cenuşii cu pete albe.
Ficus palmeri este unica specie tip
subarbust; are tulpină suculentă şi dilatată ce ajunge la 3,5 m înălţime; ramurile tinere sunt acoperite de perişori catifelaţi; frunzele sunt groase, în formă de inimă, lungi de aproape 7 cm, colorate verde închis cu perişori minusculi pe faţa superioară, dar mai viguroşi pe cea inferioară; poate înflori producând flori foarte mici, albe-verzui, care se transformă ulterior în perechi de fructe cărnoase situate la punctul de inserţie a frunzelor pe tulpină.
Ficus pumila (sin.
Ficus repens), este o specie
agăţătoare viguroasă, cu frunze mici în formă de inimă, colorate verde închis;
rădăcinile sunt aeriene,
pedunculii florali au frunze lungi de 7-10 cm, mai rigide comparativ cu celorlalte specii. Este folosită pentru a
decora coşuleţele
suspendate sau pentru acoperirea grădinilor interioare; aceasta mai ales în cazul varietăţii "
Minima", plantă mică şi compactă, cu frunzele de circa 1 centimetru, uşor de îngrijit. Varietatea "
Variegata" prezintă frunze mai mari, de circa 2,5 cm, cu aspect marmorat, colorate verde şi crem.
Ficus villosa (sin.
Ficus barbata) este o plantă agăţătoare şi târâtoare; tulpinile subţiri şi pufoase se continuă cu rădăcini care se agaţă de suporturi; are frunze ovale, lungi de 7-10 cm, ascuţite, colorate verde închis şi dispuse pe două şiruri,
alternativ, pe cele două laturi ale tulpinii.
