Haemanthus este un
gen care cuprinde 20 de plante
bulboase originare din Africa de Sud, foarte apreciate pentru
florile lor splendide, remarcabile, reunite în
inflorescenţe în formă de calotă sau umbelă, lungi de câţiva centimetrii şi uneori înconjurate de
bractee mari cu aspect atrăgător. În funcţie de
specie,
inflorescenţele variază din punctul de vedere al dimensiunilor şi culorilor, de la alb-verzui la stacojiu închis. Unele
specii au
frunze căzătoare, altele sunt permanent verzi;
frunzele sunt lungi şi groase.
Cultivare
Plantele
genului Haemanthus se transvazează numai când
rădăcinile apar la suprafaţa pământului sau când bulbii sunt prea aproape de marginile ghiveciului.
Primăvara şi
vara menţineţi o temperatură de 15-18 °C şi în orice caz mai mică de 24 °C; expuneţi planta la lumină bună astfel încât să poată primi zilnic puţin soare. Udaţi-o moderat, iar la fiecare 2-3 săptămâni adăugaţi în apă un îngrăşământ lichid. Bacele colorate stacojiu intens care se formează după încheierea perioadei de înflorire trebuie îndepărtate imediat ce se usucă, prin
tăierea tulpinilor de la bază.
Toamna şi
iarna necesită o temperatură de minimum 10 °C; udaţi-o atât cât să evitaţi uscarea pământului; începând din luna februarie menţineţi
compostul uşor umed şi udaţi planta mai abundent atunci când apar primele
vlăstare.
Reproducere
În general se înmulţesc prelevând lăstarii bazali pe care îi replantaţi în ghivece diferite. În timpul primelor săptămâni udaţi-i moderat, apoi trataţi-i ca şi pe plantele adulte. Le sunt necesari circa 2 ani tinerelor vlăstare ca să poată înflori. Unele specii (
Haemanthus coccineus şi
Haemanthus katherinae) nu produc cu uşurinţă vlăstare bazale, motiv pentru care se reproduc prin
seminţe. Prelevaţi bacele mature şi introduceţi-le în amestecul din ghiveci, dar fără a le acoperi cu pământ; menţineţi o temperatură constantă de 18-21 °C şi nu le expuneţi direct la soare. Menţineţi pământul umed, iar când încep să se dezvolte
frunzele transferaţi plăntuţele în ghivece diferite. în martie puteţi planta bulbii, folosind un
pământ fertil; introduceţi-i în pământ până la nivelul "
colului"; doar vârful trebuie să iasă la suprafaţă.
Pericole şi precauţii
Dacă pământul a rămas prea mult timp uscat frunzele atârnă şi îşi pierd vigoarea, iar
florile apar cu greutate. Apa în exces, stagnantă, determină putrezirea bulbilor.
Specii
Specie permanent verde,
Haemanthus albiflos are frunze groase, cărnoase, verde închis; din toamnă până
iarna apar pe tulpinile groase inflorescenţe cu poziţie verticală şi aspect de umbelă, constituite din numeroase floricele albe. În august-septembrie
Haemanthus coccineus produce inflorescenţe în formă de umbelă constituite din mici
flori roz înconjurate de bractee atrăgătoare, colorate roşu închis; frunzele se dezvoltă complet doar după ofilirea florilor.
Haemanthus katherinae este o specie cu frunze căzătoare; tulpinile sunt cărnoase, lungi de până la 60 cm şi poartă frunze verzi, cărnoase; în iulie apar inflorescenţe sferice, roşii-portocalii.
