Haworthia este un
gen care cuprinde peste 150 de
specii suculente, originare din Africa de Sud. Aproape toate sunt lipsite de tulpină şi sunt formate dintr-o rozetă de
frunze împestriţate, suprapuse şi cărnoase, iar fiecare
specie produce
flori nesemnificative pe care este mai bine să le îndepărtaţi. Aceste plante au posibilitatea de a înmagazina apă şi elemente nutritive cu care pot supravieţui timp de săptămâni sau luni; de aceea trebuie udate doar când pământul este uscat şi trebuie aşezate în locuri călduroase cu multă lumină difuză.
Cultivare
Replantaţi-o în martie, înainte de debutul perioadei de creştere, dar numai dacă ghiveciul a devenit neîncăpător şi folosiţi pentru aceasta un pământ pentru cactuşi. De la sfârşitul lui martie până în octombrie udaţi-o regulat aşteptând să se zvânte pământul de la o operaţie la alta. Adăugaţi o dată pe lună câteva picături de îngrăşământ în apa cu care udaţi planta şi expuneţi-o la lumină bună.
Toamna şi
iarna necesită foarte puţină apa, atât cât să nu se usuce pământul. Nu trebuie să lipsească
lumina, iar temperatura recomandată este de circa 10 °C, deşi poate supravieţui pentru scurt timp şi la temperaturi mai joase.
Reproducerea
În martie-aprilie desprindeţi cu delicateţe
vlăstarele bazale, lăsaţi-le să se zvânte timp de 2-3 zile, apoi plantaţi-le în ghivece umplute cu pământ pentru cactuşi. Stropiţi zilnic cu apă vlăstarele până când s-au înrădăcinat bine, apoi trataţi-le ca şi pe plantele adulte. Însămânţarea este o metodă eficace pentru a obţine diferite specii;
seminţele se plantează în ghivece care au pe fund pietriş şi care sunt pline cu pământ pentru cactuşi; presăraţi-le cu grijă pe suprafaţa pământului, udaţi-le cu delicateţe şi aşezaţi-le într-un loc cald, departe de curenţii de aer rece şi de expunerea directă la razele solare. Când plăntuţele sunt suficient de mari pentru a putea fi mânuite, transplantaţi-le.
Pericole şi precauţii
Udarea în exces determină înnegrirea şi înmuierea frunzelor; dacă
lumina este insuficientă planta îşi pierde forma de rozetă compactă, deoarece tinde să se alungească.
Coşenila făinoasă apare uneori pe faţa inferioară a frunzelor; eliminaţi-o cu o pensulă înmuiată în alcool denaturat sau cu un
insecticid sistemic.
Specii şi varietăţi horticole
Înaltă de numai 8 cm,
Haworthia cymbiformis are frunze gri-verzi, lungi de 2,5-5 cm, cu vârfuri translucide şi colţuroase; sunt dese, cărnoase şi formează o rozetă compactă;
varietatea translucens are
frunzele decorate cu striaţii longitudinale colorate verde mai închis.
Haworthia margaritifera (sin.
Haworthia pumila) formează
rozete mari de 10-15 cm;
frunzele verde închis sunt
lanceolate şi împestriţate cu protuberante dese asemănătoare perlelor.
Haworthia reinwardtii are o rozetă neobişnuită, alungită, formată din frunze cărnoase, verde închis cu puncte şi striaţii de culoarea pielii, ieşite în relief. Are flori mici, nesemnificative, albe-cenuşii, grupate în raceme.
