Sitemap Site Map

Hydrangea hortensis

Hortensia




Hydrangea hortensis - Hortensia

Numele provine din greacă “hydor” însemnând apă şi “angeion” care înseamnă vas. Face parte din familia Saxifragaceae şi este cunoscută şi sub numele de ortanta, ortensa sau calin.

Hortensia este originară din Extremul Orient (China şi Japonia), cuprinzând circa 80 de specii de arbuşti răspândite în America, Asia. În multe ţări ea este considerată o floare tradiţională de Paşti şi Ziua Mamei.

Deşi este frecvent întîlnită în parcuri şi grădini, în locuri umbroase, unde înfloreşte pe timpul verii, ea poate fi cultivată şi în sere în ghivece, cu înflorire în perioada de primavară.

Hortensia are forma unui arbust tufos cu numeroase tulpini, care la rîndul lor se ramifică. Frunzele sunt mari cu forma eliptică sau ovală, cu marginea serata, vârful acuminat. Partea superioară a frunzelor având o culoare de verde inchis, iar cea inferioară un verde mai deschis.

Florile sunt grupate in inflorescente mari sferice cuprinzând flori sterile si fertile. Florile fertile de dimensiuni mici sunt acoperite de cele sterile, si nu preyintă interes din punct de vedere estetic, pe când cele sterile uimesc prin coloritul lor: roz, roşu, alb, albastru.

Hortensia este o plantă care necesită multă apă fiind udata din abundenţă. Se aşează în locuri umbroase deoarece nu suportă acţiunea directă a soarelui.

Coloritul sepalelor este influenţată de nivelul pH-ului şi cantitatea metalelor grele din sol. Pentru ca Hortensia să aibă coloritul

  • roz: e nevoie de un pH de 6

  • albastru: necesită un pH de 5.5

  • albă: pH-ul trebuie să fie intre 5.5-6


Pentru scăderea pH-ului sunt necesare tratamente cu substract pe bază de aluminium, iar dacă se doreşte culoarea în roz se va folosi superfosfatul.

Înmulţirea hortensilor se face prin butaşi recoltaţi de la lăstari crescuţi la baza plantei mamă, perioada ideala fiind luniile februarie-mai. Butaşii se fac cu doi trei noduri şi 8-10 centimetri lungime. Înrădăcinarea se păroduce în trei-patru săptămâni.

Plantele dezvoltate din butaşii făcuţi până în aprilie se ciupesc de două ori, iar cele obţinute mai târziu se ciupesc doar o singură dată. Ciupirea este necesară pentru a favoriza ramificarea. La ciupire se lasă pe lăstar două internoduri. Ultima ciupire se face între 20 iunie-5 iulie pentru ca planta să aibă talia ideală pe la sfârşitul verii când are loc formarea bobocilor. Aceşti boboci formaţi în toamnă vor înflorii anul viitor după ce planta beneficiează de perioada de repaus din timpul iernii.

În iunie-iulie se administrează îngrăşământ (în august nu se mai dă îngrăşăminte).

În perioada august-septembrie, când se formează mugurii floriferi, se fac tratamentele pentru determinarea culorii sepelelor.

Plantele sunt sănătoase doar dacă li se oferă condiţii optime de vegetaţie. În caz contrar ele pot fi atacate de boli şi de dăunători cum ar fi: mucegaiul cenuşiu (Botrytis cinerea), făinarea (Microsphera polonica), pătarea inelară (Hydrangea Ringspot Virus), Mycoplasmele.



Hydrangea hortensis
4.8 din 5 bazat pe 11 voturi

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine


Vizualizează acest articol în format PDF (781.47KB)
Necesită Adobe® Reader®