Sitemap Site Map

Impatiens

Sporul casei




Impatiens - Sporul casei

Impatiens este un gen de circa 850 de specii anuale şi perene care cresc în mod natural în multe regiuni cu climă tropicală sau temperat-caldă. Sunt plante foarte apreciate, deoarece pretind o îngrijire minimă, sunt rezistente la boli şi se maturează repede, producând flori foarte colorate. Numele lor derivă de la "nerăbdare" (impatiens = nerăbdare) cu care fructele mature se deschid la cea mai mică atingere, lăsând să cadă seminţele. Impatiens cultivate sunt în marea majoritate hibrizi derivaţi din Impatiens walleriana, planta originară din Africa orientalo-tropicală.

Cultivare


Deşi sunt perene, multe Impatiens sunt cultivate adesea, din comoditate, ca şi plantele anuale. în cazul în care le-aţi păstrat corespunzător în timpul anului, replantaţi-le primăvara, dar numai dacă au umplut prea mult ghiveciul, deoarece cresc bine atunci când au rădăcinile puţin presate; utilizaţi un amestec de pământ fertil cu puţină turbă. în timpul primăverii şi verii, aceste plante preferă ambiente bine aerisite, cu lumină indirectă; menţineţi-le la 18° C, deşi rezistă şi la temperaturi mai ridicate. Udaţi-le atât cât să menţineţi pământul permanent umed; stropiţi-le doar atunci când este foarte cald, fără a uda prea mult frunzele care pot fi uşor contaminate de fungi; este mai bine să aşezaţi ghiveciul într-o cadă ce conţine pietriş ud. Din mai până în septembrie, o dată pe săptămână, adăugaţi un îngrăşământ lichid în apa cu care udaţi planta. Toamna şi iarna ar trebui să menţineţi temperatura în jur de 18 °C, astfel încât planta să continue să prospere şi să înflorească; reduceţi numai puţin udarea; dacă temperatura este prea scăzută (dar în nici un caz sub 13 °C), udaţi planta mult mai puţin, lăsând pământul să se usuce şi nu mai administraţi îngrăşăminte.

Reproducere


Între aprilie şi octombrie prelevaţi butaşi lungi de 10 cm din ramurile laterale şi, după ce aţi înlăturat frunzele situate cel mai bazai, aşezaţi-i pentru a se înrădăcina într-un pahar cu apă; în câteva zile se vor forma rădăcinile. Apoi plantaţi-i separat în ghivece care conţin un amestec de pământ fertil şi nisip; menţineţi pământul umed şi aşezaţi ghivecele la adăpost de lumina prea intensă timp de 1 - 2 săptămâni, pentru ca rădăcinile să se fixeze bine. La primele semne de creştere, trataţi plăntuţele ca şi pe plantele adulte, iar în timpul dezvoltării tăiaţi-le vârfurile. Dacă se doreşte obţinerea unui număr mare de plante trebuie să efectuaţi însămânţarea la începutul primăverii; folosiţi o tavă plină cu pământ pentru seminţe, acoperiţi seminţele cu un strat subţire de pământ şi ţineţi-le într-un loc cald şi întunecos. Asiguraţi puţină lumină atunci când apar vlăstarele şi transferaţi plantele în ghivece diferite când sunt suficient de mari pentru a fi manevrate. în condiţii favorabile, deseori Impatiens autodiseminează spontan.

Pericole


Curenţii de aer rece şi temperaturile scăzute determină vestejirea, îngălbenirea şi căderea frunzelor. Maladiile fungice apar dacă umiditatea este prea ridicată, lumina insuficientă sau este prea frig. Se combat stropind fungicide asupra plantei şi se previn difuzând în pământ fungicide cu acţiune sistemică. Păduchele verde contaminează în general tinerele mlădiţe şi se opreşte la capătul ramurilor; stropiţi planta cu un insecticid pe bază de pojarniţă.

Specii


Din vară până la începutul toamnei Impatiens balsamina produce la axila frunzelor flori roz, purpurii, roşii sau albe, care se folosesc şi în aranjamente florale. Au fost selecţionate numeroase varietăţi mai puţin înalte şi mai compacte, cu flori situate în perechi, asemănătoare cu mici camelii sau trandafiraşi. Alţi hibrizi foarte cultivaţi sunt cei din grupul "Noua Guinee", care cuprinde plante deosebit de rezistente, cu frunziş decorativ. Originară din Noua Guinee, Impatiens hawkeri creşte până la 45 cm; are tulpini purpurii, frunze verzi cu nervura centrală roşie şi flori de diferite culori, având numai zona centrală albă. Impatiens hookeriana are frunze verzi şi flori mari albe, roz sau roşii; prezintă tulpini cărnoase şi este înaltă de până la 45 cm. O specie puţin întâlnită, dar foarte neobişnuită, este Impatiens niamniamensis "Congo Cockatoo"; are flori galbene şi roşii, strălucitoare, cu un "cioc" caracteristic care le face să semene cu nişte mici papagali; perioada de înflorire cuprinde aproape întregul an. Impatiens petersiana are frunze roşietice şi flori roşii; este o tufă ramificată, înaltă chiar şi de 45 cm. Impatiens repens este o specie târâtoare cu creştere lentă; este ideală pentru a fi cultivată în coşuleţe suspendate; florile sunt galbene-aurii. Impatiens walleriana (sin. Impatiens holstii) are frunze colorate verde sau bronz şi tulpini cărnoase, groase de 4 cm, cu fine striaţii roşii; creşte până la 45 cm; "Scarlatta" este o varietate cu flori stacojii şi frunze verzi cu margini albe. "Arabesque" este un hibrid cu frunze verzi-bronz şi nervuri brune şi galbene; florile sunt albe-roz. "Supernova" prezintă flori roz cu nuanţe de roşu. "Rose Star" are flori roşii cu dungi albe.



Impatiens
4.2 din 5 bazat pe 13 voturi

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine


Vizualizează acest articol în format PDF (769.53KB)
Necesită Adobe® Reader®