Numele acestor plăntuţe
suculente originare din Africa de Sud înseamnă "pietre vii". Sunt constituite dintr-o singură pereche de
frunze unite, cărnoase şi rotunjite, inserate pe o scurtă
tulpina subterană; formează astfel un corp unic, gros, cu diametrul de 2-4 cm, care seamănă perfect cu o piatră şi care are partea superioară (reprezentată de faţa superioară a frunzelor, cu aspect împestriţat) incizată la mijloc. La nivelul acestei joncţiuni (incizuri) se dezvoltă o inflorescenţă unică tip
capitul colorată galben sau alb;
floarea persistă aproximativ o săptămână, iar când un număr suficient de mare de plante sunt grupate, acestea înfloresc pe rând timp de două luni.
Cultivare
Replantarea se efectuează în aprilie, o dată la 3 ani, folosind un pământ pentru cactuşi cu adaos de nisip fin; folosiţi ghivece de 8 cm care au pe fund un strat de teracotă ce asigură un bun drenaj.
Primăvara şi
vara este fundamental să ţineţi planta într-un loc însorit şi la o temperatură care poate ajunge, fără a cauza neplăceri, până la 27 °C. De la mijlocul primăverii până la începutul toamnei (când cad
florile) udaţi-o atât cât să menţineţi umed pământul. Din mai până în septembrie, la fiecare 4-6 săptămâni, adăugaţi un îngrăşământ lichid diluat în apă, folosind jumătate din dozele indicate pe ambalaj.
Toamna şi
iarna aşezaţi planta într-un loc foarte luminos şi însorit, la o temperatură de minimum 10 °C. În septembrie udaţi-o mai puţin, iar în octombrie deloc (pământul trebuie să rămână uscat), în această perioadă a anului
frunzele se zbârcesc, iar în interiorul lor se dezvoltă cele noi care ajung la maturitate în aprilie-mai: îndepărtaţi-le atunci pe cele vechi şi reîncepeţi să udaţi planta.
Reproducere
Divizarea plantei se efectuează
primăvara, separând grupurile de plante foarte înghesuite şi aşezându-le în ghivece separate. Însămânţarea se face primăvara sau la începutul verii într-un pământ nisipos, la o temperatură de 19 - 24 °C.
Pericole şi precauţii
Udarea corespunzătoare şi temperatura adecvată sunt elemente fundamentale pentru această plantă; apa în exces sau administrată în perioadele în care nu este indicat acest lucru produce decolorarea şi dezvoltarea insuficientă a plantei, care îşi poate pierde vigoarea şi putrezeşte; temperatura nu trebuie să fie niciodată mai mică de 10 °C; dacă observaţi prezenţa afidelor, care pot infesta plantele mai ales în perioada de înflorire, trataţi-le cu un
insecticid sistemic specific pentru plante suculente.
Specii şi varietăţi horticole
Lithops alpina este înaltă de circa 2,5 cm şi are frunze cenuşii-verzi cu "pistrui" verde închis; în iunie apar
florile colorate galben strălucitor. Cu cei 4 cm pe care îi are în diametru şi înălţime,
Lithops aucampiae este una dintre
speciile cele mai mari; are frunze brune-violacee împestriţate cu brun-verzui şi
flori mari colorate galben luminos.
Lithops bella (sin.
Lithops karasmontana subsp.
bella) are frunze verzi-cenuşii cu pete care formează desene frumoase, verde închis; formează rapid grupuri numeroase, cu flori albe tip capitul.
Lithops lesliei are frunze cu faţa superioară plată, colorate variabil de la trandafiriu-cenuşiu la brun-verde, cu faţa superioară punctată roşu-brun; înfloreşte la sfârşitul verii şi are flori galbene-aurii cu nuanţe roz pe partea inferioară a petalelor.
Lithops optica are frunze cenuşii-verzi adânc incizate şi flori albe care apar în noiembrie şi decembrie; de aceea trebuie udată până în această perioadă.
Varietatea cea mai răspândită a acestei
specii extraordinare este
Lithops optica rubra cu frunze purpurii-violete.
