Genul Maranta cuprinde 20 de
specii permanent verzi, rizomatoase, originare din pădurile pluviale ale Americii Centrale şi de Sud. Sunt plante foarte apreciate pentru frumuseţea frunzelor pătate care au un comportament caracteristic, în timpul zilei aplecându-se, iar noaptea devenind verticale; uşor de îngrijit, sunt foarte decorative deoarece formează pete de culoare chiar şi în ambiente slab luminate.
Cultivare
Această plantă creşte rapid şi de aceea exemplarele tinere trebuie replantate de mai multe ori înainte de a le aşeza în ghiveciul definitiv, care are diametrul de 13-15 cm. Se replantează la fiecare 2 ani,
primăvara, îndepărtând concomitent
frunzele moarte sau veştejite, pentru a ajuta să crească noile
vlăstare; folosiţi un amestec format din pământ de grădină, turbă şi nisip în părţi egale.
Primăvara şi
vara temperatura ar trebui să fie de 18-21 °C, dar
maranta suportă chiar şi 27 °C cu condiţia să fie la adăpost de
lumina intensă şi de expunerea directă la soare; pentru ca
frunzele să fie sănătoase şi frumos colorate menţineţi planta în penumbră-umbră din aprilie până în septembrie. Udaţi-o adundent astfel încât să menţineţi pământul permanent umed şi stropiţi zilnic frunzişul dacă temperatura depăşeşte 21 °C. Din mai până în septembrie adăugaţi în apă un îngrăşământ lichid o dată la fiecare 2-3 săptămâni.
Toamna şi
iarna temperatura nu trebuie să scadă niciodată sub 10 °C; în lunile cele mai friguroase aşezaţi planta într-un loc mai luminat, dar niciodată direct la soare; udaţi-o doar atât cât să menţineţi pământul uşor umed, dar continuaţi să stropiţi frunzele la interval de câteva zile.
Reproducere
În februarie-martie desfaceţi planta în două părţi egale, fiind atenţi să nu afectaţi
rizomii. Din mai până în august puteţi să prelevaţi
butaşi bazali lungi de 8-10 cm, cu 2-3
frunze; plantaţi-i în ghivece de 8 cm, conţinând nisip şi turbă în părţi egale (până la 3 butaşi în fiecare ghiveci); acoperiţi-i cu plastic transparent, aşezându-i la umbră (evitaţi ca frunzele să atingă plasticul). Când apar
rădăcinile puneţi fiecare butaş într-un ghiveci diferit, conţinând
compost pentru plante adulte.
Pericole şi precauţii
La temperaturi prea scăzute frunzele se veştejesc şi devin maron; dacă sunt expuse la lumină prea intensă sau la soare se decolorează şi îşi pierd strălucirea; dacă frunzele cad sau vârfurile lor sunt maronii înseamnă că aerul este prea uscat; îndepărtaţi
vlăstarele moarte şi stropiţi cu regularitate apă asupra plantei. Păianjenul roşu se răspândeşte cu uşurinţă dacă
umiditatea atmosferică este scăzută: stropiţi planta cu
acaricide specifice.
Coşenilele făinoase infestează frunzele în jurul punctului de inserţie al laminei pe
peţiol precum şi pe faţa inferioară: îndepărtaţi-le cu o cârpă de bumbac înmuiată în alcool denaturat sau stropind planta cu un
insecticid.
Specii şi varietăţi horticole
Maranta leuconeura este
specia cel mai frecvent cultivată în casă; originară din Brazilia, este permanent verde şi are aspect de tufă compactă (în general este înaltă de până la 20 cm şi lată de până la 30 cm). Prezintă frunze ample, lungi de 10 cm, ovale, satinate, colorate verde smarald cu pete verde închis sau maron deschis. Câteva varietăţi sunt: "
Kerchoveana" prezintă frunze verde deschis, cu un desen de culoare verde închis care cu timpul devine aproape maron; "
Tricolor" are pe frunzele verzi-oliv închis desene caracteristice formate de către nervurile roşii-brune, marginile cenuşii-verzi şi de către o dungă verde deschis (cu margini neregulate) care corespunde nervurii centrale; "
Massangeana" prezintă frunze asemănătoare varietăţii "
Tricolor", dar un pic mai mici, colorate verde închis cu margini verde-deschis şi care prezintă pete argintii de-a lungul nervurii centrale; micile nervuri subţiri, argintii, formează o reţea densă.
