Sitemap Site Map

Neoregelia




Neoregelia

Neoregelia este un gen cu circa 70 de specii perene, permanent verzi, epifite sau terestre, originare din pădurile pluviale ale Americii de Sud. Sunt plante minunate, cu aspect de rozetă, înalte de circa 30 cm şi late de 60 cm; au frunze lungi chiar şi de 30 cm, care iradiază simetric pornind dintr-un punct central comun, astfel încât formează un fel de "cupă" care în mediul natural are funcţia de rezervor pentru apa necesară supravieţuirii. La apariţia florilor, frunzele interne îşi schimbă culoarea şi capătă nuanţe purpurii, roz sau roşii în centru sau pe vârfuri. Florile sunt mici şi extrem de colorate, albe sau bleu, înconjurate de bractee colorate şi grupate într-o inflorescenţă rotunjită care se iveşte din centrul cupei. Aceste caracteristici fac din Neoregelia una dintre cele mai fascinante plante de apartament.

Cultivare


Replantaţi-o anual folosind un amestec format din două părţi de turbă şi una de nisip grosier sau din trei părţi de pământ pentru cactuşi şi una de turbă; dacă vlăstarele sunt prea dese şi ies din ghiveci, aşezaţi planta într-unul mai mare sau separaţi-le pentru a le transplanta în ghivece diferite. La fiecare 2-3 ani, vara, planta-mamă înfloreşte, după care moare lent; aspectul general este de plantă suferindă, în timp ce vlăstarele par viguroase. Primăvara şi vara menţineţi planta la temperatura camerei, chiar până la 27 °C; expuneţi-o în plină lumină şi câteodată chiar la soare. Udaţi-o moderat şi menţineţi cupa întotdeauna plină cu apă pe care o schimbaţi lunar; stropiţi-o zilnic şi adăugaţi în apa cu care o udaţi îngrăşăminte lichide cu concentraţie scăzută de azot. Toamna şi iarna temperatura ideală este de 15 °C, oricum niciodată mai scăzută de 10 °C; udaţi-o puţin, atât cât să menţineţi pământul uşor umed (dar centrul rozetei trebuie să rămână permanent plin cu apă) şi stropiţi săptămânal apă călduţă pentru a garanta umiditatea indispensabilă plantei. Folosiţi, dacă este posibil, apă necalcaroasă, spre exemplu, apa de ploaie.

Reproducere


În aprilie-mai puteţi desprinde şi replanta vlăstarele bazale dacă au ajuns la 10 cm înălţime; separaţi-le de planta-mamă de la punctul de inserţie situat la baza tulpinei. Plantaţi-le într-un compost adecvat şi ţineţi-le la umbră, la circa 24 °C, menţinând pământul umed. Neoregelia se poate reproduce şi prin însămânţare, operaţie care se efectuează primăvara folosind un amestec de 3 părţi de turbă şi una de nisip grosier. Se comprimă amestecul în interiorul tăvii şi se udă complet, apoi se presară seminţele pe suprafaţa lui fără a le acoperi. Aşezaţi tava în interiorul unei ladiţe pentru reproducere, protejată de lumină şi expusă la 24-27 °C. Compostul trebuie menţinut ud. După câteva săptămâni vor fi vizibile vlăstarele: expuneţi-le treptat-treptat la lumină, dar nu modificaţi temperatura. După 3-4 luni de la însămânţare transplantaţi separat plăntuţele într-un amestec format din 2 părţi de compost pe bază de turbă şi una de nisip grosier; în continuare, trataţi-le ca şi pe plantele adulte.

Pericole şi precauţii


Dacă frunzele se zbârcesc sau se veştejesc înseamnă că planta suferă din cauza uscăciunii; preveniţi această situaţie impregnând pământul cu apă, lăsând excesul de apă să se scurgă şi menţinând permanent rozeta plină cu apă. În cazul în care iarna temperaturile sunt prea scăzute, frunzele tind să-şi piardă luciul; dacă planta este contaminată de coşenila făinoasă, îndepărtaţi paraziţii cu ajutorul unei cârpe de bumbac sau a unei pensule înmuiată în alcool denaturat şi repetaţi operaţia după o săptămână; puteţi chiar recurge la un insecticid specific.

Specii şi varietăţi horticole


Neoregelia carolinae are o rozetă amplă, formată din numeroase frunze în formă de panglică, lucioase şi verzi, dispuse simetric în jurul centrului. Vara, când se apropie perioada de înflorire, centrul rozetei capătă o culoare roşie-strălucitoare sau purpurie: rozeta se "deschide", ivindu-se din centrul ei o inflorescenţă compactă şi sferică formată din floricele albastre sau violete, înconjurate de bractee roşii lucioase. "Tricolor", varietatea cea mai cunoscută, are frunze verzi lucioase cu dungi crem; în momentul înfloririi, frunzele situate spre interior se colorează în roşu; în cazul plantei ajunsă la maturitate toate frunzele capătă nuanţe roz. Neoregelia concentrica are o rozetă turtită, cu frunze late şi rigide, care prezintă pe margini spini scurţi negri; frunzele, colorate verde deschis cu pete purpurii, devin lila-pal în zona centrală în momentul când planta înfloreşte. Această plantă produce o inflorescenţă cu numeroase floricele roz-violacee. Neoregelia farinosa formează o rozetă lată din frunze purpurii-brune cu faţa inferioară acoperită de cruste albe-argintii; frunzele centrale se colorează la bază roşu-luminos, fiind în contrast cu nuanţa purpurie a florilor. Neoregelia spectabilis formează o rozetă de frunze scorţoase, colorate verde metalic cu dungi albe care contrastează cu fondul purpuriu-pal al feţei inferioare; frunzele, lungi de aproape 40 cm, au vârfurile colorate roşu-luminos. În timpul înfloririi centrul devine purpuriu şi dezvăluie o inflorescenţă cu floricele bleu înconjurate de mici bractee roşii.



Neoregelia
5.0 din 5 bazat pe 4 voturi

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine


Vizualizează acest articol în format PDF (785.56KB)
Necesită Adobe® Reader®