Este probabil cactusul cel mai uşor de cultivat, dar şi unul dintre cei mai eleganţi, datorită spinilor săi coloraţi şi splendidelor
flori. Originar din America de Sud,
genul Notocactus, care după unii autori aparţine
genului Parodia, cuprinde peste 40 de
specii adecvate pentru cultivarea în locuri însorite.
Tulpina cărnoasă a plantei este sferică sau cilindrică, străbătută de numeroase margini verticale acoperite de spini ascuţiţi.
Florile sunt mari, în formă de pâlnie sau trompetă, au culori extravagante şi apar la extremitatea superioară a plantei de la sfârşitul primăverii până la sfârşitul lui august.
Cultivare
Planta trebuie transvazată la începutul primăverii, înainte de reluarea activităţii vegetale; folosiţi un
compost pentru cactuşi sau un amestec format din 2 părţi de
compost pentru ghiveci şi una de
nisip grosier. Înflorirea este favorizată de uşoara presare a rădăcinilor: de aceea înlocuiţi ghiveciul cu unul mai mare numai când cel vechi este complet umplut de
rădăcini; dacă planta a ajuns la 10 cm înălţime, înlocuiţi anual ghiveciul; dacă nu a ajuns la această înălţime, reînnoiţi doar suprafaţa compostului.
Primăvara şi
vara aşezaţi planta într-un loc foarte luminat şi însorit; temperatura poate ajunge la 27 °C. Udaţi bine pământul şi lăsaţi-l să se zvânte complet înainte de a repeta operaţia. Din aprilie până în septembrie adăugaţi în apă, la fiecare 4 săptămâni, un îngrăşământ special pentru cactuşi.
Toamna şi
iarna, în perioada de
repaus vegetal, planta se menţine la răcoare, la o temperatură în jur de 10 °C şi la lumină optimă. În cazul în care temperatura nu creşte, nu udaţi planta din octombrie până în martie.
Reproducere
Metoda cea mai rapidă este însămânţarea; efectuaţi această operaţie în februarie-martie, într-o tavă cu un compost pentru
seminţe sau într-un amestec de turbă şi nisip fin în părţi egale. Răspândiţi
seminţele pe suprafaţa compostului udat şi comprimat, acoperiţi-le cu nisip fin şi aşezaţi tava respectivă într-o casetă pentru
reproducere, la umbră şi la temperatura de 21-24 °C; menţineţi caseta descoperită 1-2 ore pe zi pentru a se aerisi. După aproximativ 3 săptămâni germinarea se desăvârşeşte, plăntuţele având aspectul unor biluţe verzi; scoateţi tava din lădiţă şi expuneţi-o la lumină mai intensă, evitând soarele. Lăsaţi plăntuţele în tavă timp de un an înainte de a le replanta în ghivece diferite; temperatura trebuie să oscileze între 18 şi 21 °C. În aprilie sau la începutul lui mai puteţi desprinde
vlăstarele; presăraţi pe suprafaţa tăieturii un
fungicid pe bază de sulf, aşteptaţi o săptămână pentru ca zona respectivă să se cicatrizeze, apoi plantaţi-le într-un compost normal, menţinut umed, într-un loc umbrit, la 21-24 °C. În 4-6 săptămâni vlăstarele ar trebui să se înrădăcineze; trataţi-le atunci ca şi pe plantele adulte.
Pericole şi precauţii
Iarna fiţi atenţi la excesul de apă şi la frig care provoacă putrezirea tulpinilor şi rădăcinilor.
Vara lăsaţi
compostul să se usuce complet între o udare şi alta. Amintiţi-vă să furnizaţi mereu compostului elementele nutritive necesare şi să aşezaţi planta în poziţii luminoase.
Coşenila făinoasă poate contamina
tulpina şi
rădăcinile; cel mai indicat este să interveniţi
preventiv folosind un
insecticid specific cu acţiune sistemică.
Coşenilele solitare se îndepărtează însă cu o pensulă înmuiată în alcool denaturat.
Specii
Cultivat în casă,
Notocactus leninghausii (sin.
Eriocactus leninghausii) este o
specie care atinge 50 cm înălţime, dar în mediul natural, în Brazilia, ajunge până la 90 cm. Iniţial globulos, în aproximativ trei ani ia o formă alungit-cilindrică; tulpina plantei este verde palid, cu circa 30 de margini acoperite de spini coloraţi galben pal, grupaţi în mănunchiuri având în centru 3-4 spini mai lungi. Între mai şi iunie, pe extremitatea superioară a tulpinii apar flori colorate galben strălucitor, cu formă de pâlnie, late de 5 cm. Planta adultă produce
vlăstare bazale.
Notocactus scopa (sin.
Parodia scopa) este şi el iniţial globulos şi ulterior cilindric, atingând în 10 ani 18 cm înălţime. Este o plantă originară din Brazilia şl Uruguay, colorată verde pal şi străbătută de 30-40 margini mascate aproape integral de spini albi;
florile sunt late de aproximativ 5 cm.
