Opuntia cuprinde mai mult de 250 de
specii, toate originare din America. Tulpinile sunt formate din segmente unite, cilindrice, globuloase sau aplatizate, având formă de palete rotunjite sau ovale; toate
speciile au spini scurţi şi ascuţiţi, mai mult sau mai puţin denşi şi spini mărunţi terminaţi cu un cârlig. Una dintre speciile cele mai uşor de cultivat este
Opuntia humifusa, care în iulie şi august produce
flori galbene aurii, cu partea internă roşcată; cultivată în casă produce rareori
fructe tipice, sferice.
Cultivare
Aproape toate aceste plante se transvazează anual, schimbând ghiveciul numai dacă
rădăcinile l-au ocupat complet pe cel precedent. Presaţi bine pământul în jurul plantei şi puneţi cioburi de teracotă pe fundul ghiveciului, pentru a favoriza drenajul. Sprijiniţi speciile de formă alungită cu bastoane sau alte tipuri de
suporturi.
Primăvara şi
vara plasaţi plantele într-un ambient luminos, însorit; udaţi cu regularitate, menţinând pământul umed, dar nu îmbibat, şi administraţi un îngrăşământ lichid, împreună cu apa, la fiecare trei săptămâni.
Toamna şi
iarna este important să aşezaţi plantele într-un loc unde să nu îngheţe; se expun întotdeauna la lumină; udaţi-le ocazional astfel încât
compostul să nu rămână complet uscat.
Reproducere
De la sfârşitul primăverii până
vara târziu puteţi preleva
butaşi, îndepărtând cu grijă segmentele de tulpină (paletele); separaţi-le sau tăiaţi-le cu un cuţit, trataţi tăietura cu pulbere de sulf, lăsaţi să se cicatrizeze timp de 10 zile, apoi puneţi-le în ghivece de 8 cm, la 1 cm adâncime. În timpul acestei operaţii este indispensabilă purtarea mănuşilor întrucât spinii au capacitatea de a pătrunde în ţesut fără a mai putea fi scoşi întregi. Pentru ca
butaşii să prindă
rădăcini, menţineţi-i câteva săptămâni într-un ambient uscat, la temperatura de 10-16 °C, şi, dacă este posibil, udaţi numai partea de jos a ghivecelor.
Pericole şi precauţii
Combateţi
coşenila făinoasă cu o pensulă înmuiată în alcool sau, dacă infestarea este masivă, stropiţi planta cu un
insecticid pe bază de malathion.
Specii
Opuntia ficus-indica, denumit şi
smochinul indian, introdus în Europa de Cristofor Columb, a fost naturalizat în sudul Italiei şi pe coastele tireniană şi ligurică. De aspect arborescent,
primăvara târziu şi vara poartă flori galbene succedate de fructe ovoidale cu pulpă comestibilă.
Opuntia humifusa (sin.
Opuntia compressa) are palete rotunde sau ovale de 10-13 cm, este adesea târâtoare, şi atinge 30-45 cm înălţime; prezintă areole mici şi doi-trei spini lungi, albi;
florile, în formă de pâlnie, sunt colorate galben auriu cu interiorul roşcat. Originară de pe coastele orientale ale SUA, este adaptată pentru grădini stâncoase şi, fiind rezistentă la temperaturi scăzute, poate să trăiască în aer liber şi
iarna.
Opuntia polyacantha formează grupuri compacte şi dense; originară din America Centrală, are palete mai mult sau mai puţin rotunde, de 10 cm lăţime, care prezintă dense areole mici cu spini albi; din iunie până în septembrie produce flori de culoarea lămâii, adesea stropite cu roz.
Opuntia rhodantha creşte la 2000 m altitudine în Utah şi Colorado; înaltă de 30 cm, are palete ovale sau alungite;
florile văratice sunt asemănătoare trandafirului, late de 4 cm şi colorate roz sau roşu cu stamine lungi, galbene sau roşcate.
