Pachystachys este un
gen înrudit cu
Jacobinia; conţine circa 12
specii de
arbuşti ce se cultivă uşor, originare din America de Sud, cu
flori foarte ornamentale care înfloresc de
primăvara până
toamna.
Florile tubulare, crem deschis, se ivesc din
bracteele galbene-aurii ce emerg dintre
frunzele colorate verde închis; efectul este decorativ şi datorită bracteelor, care îşi păstrează coloritul strălucitor mai mult de 2 luni.
Frunzele lanceolate sunt dispuse în perechi pe
tulpina verticală, care cu timpul devine lemnoasă.
Cultivare
Se replantează în fiecare primăvară, folosind pământ de flori şi aşezând cioburi de teracotă pe fundul ghiveciului; acesta trebuie să aibă dimensiuni din ce în ce mai mari, până la diametrul maximum de 15-18 cm; la această mărime este suficientă înlocuirea anuală a unui strat de 2,5 cm de
compost. În acelaşi anotimp planta va fi curăţată de ramuri, deoarece are tendinţa să se alungească cu uşurinţă şi să crească dezordonat. Temperatura ideală este în jur de 21 °C, sau chiar puţin mai scăzută; udarea trebuie să fie frecventă pentru a menţine
compostul permanent umed, dar nu îmbibat.
Pachystachys preferă locurile luminoase, dar ferite de razele soarelui. Din aprilie până în septembrie, la fiecare două săptămâni, diluaţi câteva picături de îngrăşământ în apa cu care udaţi planta; aşezaţi ghiveciul pe o tăviţă plină cu pietriş umed şi stropiţi frunzele cu apă.
Toamna şi
iarna planta trebuie protejată de ger şi menţinută la o temperatură ideală de 13 °C, într-un ambient luminos, bine aerisit, ferită de curenţii de aer. Menţineţi
compostul uşor umed printr-o udare moderată.
Reproducere
Primăvara prelevaţi
butaşi de 13 cm de la vârful tulpinilor; tăiaţi-i imediat sub un
nod, având grijă să eliminaţi frunzele bazale şi să trataţi suprafaţa tăieturii cu pulbere pe bază de hormoni rizogeni. Plantaţi-i într-un amestec de turbă şi nisip în părţi egale şi închideţi ghivecele într-o lădiţă, menţinându-le într-o atmosferă umedă, la lumină intensă, dar nu direct la soare şi la temperatura de 21 °C. Când apar
vlăstarele noi descoperiţi-le şi începeţi să le udaţi moderat; după 8 săptămâni, replantaţi fiecare plăntuţă separat, folosind ghivece de 10 cm şi pământ de flori bun. Trataţi-le apoi ca şi pe plantele adulte.
Pericole şi precauţii
Atenţie să nu udaţi prea mult planta atunci când este foarte frig: se poate provoca moartea ei. Dacă udarea este insuficientă, frunzele îşi schimbă culoarea, se veştejesc şi cad; remediaţi întroducând planta în apă.
Vara circulaţia aerului este importantă, iar dacă este insuficientă împiedică o bună dezvoltare şi o înflorire optimă.
Specii
Pachystachys coccinea are frunzele verde închis şi scorţoase, lungi până la 20 cm;
inflorescenţele lungi, cărămizii, apar
vara pe ramurile şi tulpinile lemnoase; ajunge la 1-1,5 m înălţime, dar scurtându-i la timp ramurile, planta poate fi menţinută mai mică şi compactă.
Pachystachys lutea creşte până la 60 cm, dar în casă este bine să nu depăşească 30-35 cm, deoarece îşi va pierde frunzele inferioare; frunzele ovale, ascuţite şi colorate verde închis cresc pe
tulpini aproape lemnoase, care se termină cu o inflorescenţă conică, lungă de 15 cm, formată din
bractee galbene-aurii;
florile se desprind din bractee şi cresc de la baza inflorescenţei către vârf; sunt lungi de 5 cm şi colorate alb crem.
