Platycerium este un
gen care cuprinde circa 15
specii ce îşi datorează numele formei particulare, plată şi lobată, a frunzelor; acestea sunt asemănătoare coarnelor de elan (numele derivă de fapt de la două cuvinte care în greacă înseamnă "lat" şi "corn"). Sunt plante
epifite, cu alte cuvinte cresc pe alţi
arbori, folosind
umiditatea şi substanţele nutritive ale acestora şi ale mediului înconjurător; sunt originare din diverse regiuni tropicale ale Africii, Asiei şi Australiei. Fiecare
specie prezintă două tipuri diferite de
frunze: primul tip serveşte la ancorarea de planta gazdă şi este format din frunze aplatizate ce se înfăşoară în jurul ramurilor gazdei, pentru a suţine planta; din acestea se formează 2-3 frunze ample şi plate, scorţoase şi profund lobate, ce produc spori pe faţa inferioară, la extremitatea lobilor. Un
puf mărunt alburiu acoperă întreaga suprafaţă a frunzişului sub forma unei pânze argintii.
Cultivare
Platele tinere se cultivă în ghivece, apoi se scot din acestea, se înfăşoară
rădăcinile cu muşchi de turbă proaspăt şi se fixează pe o bucată de scoarţă, legând-o cu fire de aţă sau naylon; în scurt timp
frunzele bazale vor înconjura scoarţa fixând planta.
Primăvara şi
vara menţineţi planta într-un ambient umbrit, bine aerisit, la o temperatură de 21-24 °C. O dată pe săptămână introduceţi-o în întregime în apă pentru jumătate de oră şi aşteptaţi să se scurgă apa înainte de a o reaşeza; dacă este prea cald repetaţi operaţia de mai multe ori şi stropiţi-o regulat, chiar în fiecare zi; la fiecare 4-6 săptămâni adăugaţi un îngrăşământ lichid în apa cu care o udaţi.
Toamna şi
iarna temperatura nu trebuie să fie mai mică de 16 °C; ţineţi planta în penumbră şi departe de razele directe ale soarelui. Udaţi-o o dată pe lună, lăsând planta în apă doar câteva minute înainte de a o scurge.
Reproducere
Planta se înmulţeşte desprinzând cu grijă
vlăstarele ce cresc pe
frunzele sterile, către scoarţă; aşezaţi plăntuţele într-un
compost de muşchi de turbă şi turbă în părţi egale şi trataţi-le ca şi pe plantele adulte. În jumătate din cazuri înmulţirea prin spori nu dă rezultate în cultura de apartament.
Pericole şi precauţii
Dacă apa nu este suficientă frunzele se înmoaie şi cad uşor; udaţi şi stropiţi planta cu regularitate, controlând ca temperatura să nu fie prea joasă.
Coşenila se elimină cu un tampon moale îmbibat în alcool denaturat, având grijă să nu îndepărtaţi de pe frunzele fertile stratul de spori.
Specii
Platycerium bifurcatum (sin.
Platycerium alcicorne) este
specia cea mai cunoscută şi mai uşor de cultivat; frunzele fertile sunt lungi, putând atinge chiar 90 cm, au 2-3
lobi şi sunt scorţoase, colorate verde-cenuşiu deschis şi acoperite cu un puf alburiu;
frunza sterilă este colorată verde deschis şi trece gradat spre brun. Din ea se va naşte noua frunză care o va înlocui.
Platycerium grande posedă frunze sterile, late chiar până la 1,2 m, foarte uşor vizibile, ce se îndoaie în sus şi se divid la extremităţi căpătând un aspect asemănător celorlalte specii.
