Sitemap Site Map

Plectranthus

Plectrantus




Plectranthus - Plectrantus

Genul Plectranthus cuprinde circa 250 de specii care pot avea un aspect fie târâtor şi de mică înălţime, fie de tufă ramificată, erbacee sau cu tulpini lemnoase, mai înalte de 1,5 m. Plantele cultivate în apartament au în general aspect târâtor şi creează efecte decorative plăcute dacă sunt aşezate în coşuleţe suspendate. Speciile cele mai obişnuite sunt de origine africană, sunt uşor de cultivat şi au o creştere rapidă.

Cultivare


Replantaţi-o în aprilie-mai numai dacă planta a crescut atât de mult încât depăşeşte ghiveciul; folosiţi un pământ bun, aşezând pe fundul ghiveciului cioburi de teracotă pentru drenaj. Căptuşiţi coşuleţele suspendate cu muşchi de turbă şi niciodată cu plastic. Dacă este necesar, ajustaţi planta primăvara, pentru a-i modela forma şi tăiaţi-i vârfurile, pentru a-i favoriza ramificarea. Menţineţi plantele la 18-21 °C, într-un loc foarte luminos, dar şi cu puţină umbră. Din aprilie până în septembrie udaţi planta zilnic, din abundenţă, în special dacă se află într-un loc foarte luminos sau este cultivată în coşuleţe suspendate: compostul trebuie să fie totdeauna umed; o dată pe săptămână adăugaţi în apă un îngrăşământ lichid; de două ori pe săptămână stropiţi planta cu apă călduţă, (chiar mai des dacă este foarte cald). Toamna şi iarna menţineţi plantele la o temperatură de 13-15 °C, într-un loc foarte luminos dar ferit de soare; protejaţi-le de curenţii de aer şi udaţi-le moderat, evitând uscarea completă a compostului.

Reproducere


În oricare perioadă a anului prelevaţi butaşi lungi de 8-10 cm din vârfurile vlăstarelor, tăindu-i sub un nod foliar; trataţi suprafaţa tăieturii cu hormoni rizogeni, îndepărtaţi frunzele bazale, şi efectuaţi replantarea, folosind acelaşi compost ca şi cel pentru plantele adulte. Udaţi-o atât cât să menţineţi compostul uşor umed şi menţineţi butaşii la lumină bună, dar indirectă, la 16 °C; vor dezvolta repede rădăcini. Când creşterea se va relua, transferaţi plăntuţele separat în ghivece de 8 cm, sau în coşuleţe suspendate grupate câte 3-4 şi trataţi-le ca şi pe plantele adulte. Butaşii vor prinde rădăcini uşor chiar şi în apă.

Pericole şi precauţii


Atenţie la udare. Dacă lăsaţi compostul să se usuce frunzele se vor veşteji; remediaţi această situaţie udând bine planta (dacă a rămas mult timp uscată şansele de a-şi reveni sunt totuşi foarte scăzute). Apa în exces determină dimpotrivă putrezirea rădăcinilor şi înnegrirea tulpinilor, simptome care pot fi cauzate şi de contaminarea cu fungi: eliminaţi planta infestată după ce aţi tăiat toate tulpinile sănătoase ce ar putea folosi drept butaşi pentru înrădăcinare. Ciuperca parazită a viţei de vie produce pete albe pe plantele ţinute prea mult timp la umbră în perioada de iarnă, în special dacă ambientul este umed şi cald: eliminaţi toate frunzele atinse, şi trataţi planta cu un fungicid. Coşenila făinoasă se combate cu un insecticid sistemic (uneori sunt necesare 2-3 cure repetate într-o perioadă de 15 zile). Contaminarea mai puţin frecventă cu păduchi verzi se combate cu insecticide pe bază de piretru.

Specii şi varietăţi horticole


Plectranthus australis are aspect de tufă verticală care atinge 1 m înălţime; originară din Australia, are frunzele ceroase colorate verde închis, lungi de 4 cm, ovale şi ascuţite. Plectranthus behrii este o plantă de apartament foarte frumoasă, originară din Africa de Sud; are aspect vertical şi creşte până la 1 m înălţime; frunzele sunt ample şi încreţite, colorate verde bronz, cu proeminente nervuri roşii; florile reunite în spice lungi, au un pinten caracteristic roz. Plectranthus coleoides (sin. Plectranthus forsteri) este originară din Australia şi Noua Zeelandă şi are aspect vertical până la înălţimea de 30 cm, de unde se continuă cu tulpini căzătoare. Foarte obişnuită este varietatea sa "Marginatus", cu frunze în formă de inimă, pufoase, lungi de 5-7 cm, colorate verde deschis cu margini mari albe-crem; florile sunt nesemnificative şi este recomandabil a le îndeprta imediat după apariţie, pentru a favoriza dezvoltarea frunzelor. Plectranthus nummularius este o specie cu un aspect târâtor, originară din Australia; frunzele sunt semirotunde, ceroase verzi cu nervuri colorate purpuriu şi faţa inferioară verde cenuşie. Plectranthus oertendahlii este specia cea mai cultivată; originară din Africa de Sud, este frecvent denumită "iedera suedeză" deoarece este foarte răspândită în Scandinavia; are aspect târâtor, cu tulpini colorate purpuriu şi frunze ornamentale, semirotunde, cu diametrul de 2,5 cm; frunzele sunt verzi cu nervuri evidente albe-argintii; cele mai vechi au faţa inferioară colorată roz purpuriu; înfloreşte din iunie până în octombrie, având multe flori albe-roz, tubulare, reunite în ciorchini apicali verticali. Plectranthus saccatus este o specie semitârâtoare originară din Africa de Sud; formează rapid covoare extinse şi foarte dese cu frunzele lor mici, verde deschis; înfloreşte vara, prezentând o masă de flori foarte decorative, albastre-purpurii.



Plectranthus
4.3 din 5 bazat pe 3 voturi

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine


Vizualizează acest articol în format PDF (796.97KB)
Necesită Adobe® Reader®