Aceste plante constituie un grup de palmieri caracterizaţi prin
tulpini rigide şi neramificate, acoperite de o coajă lucioasă, colorată roşu-brun.
Frunzele sunt dispuse sub formă de evantai şi se divid în fâşii mai subţiri, lungi chiar de peste 20 cm. De origine asiatică, cele 12
specii ale
genului Rhapis sunt răspândite în principal în sudul Chinei şi în Japonia.
Cultivare
Transferaţi planta în ghivece mai mari la fiecare 2 ani, în martie-aprilie, crescând dacă este necesar dimensiunile acestora şi folosind un
compost propice; dispuneţi cioburi de teracotă pe fundul ghiveciului pentru un bun drenaj. În anii în care nu se face replantarea, înlocuiţi stratul superficial cu grosimea de 2,5-5 cm al compostului.
Primăvara şi
vara menţineţi planta la temperatura mediului, în jurul a 20 °C, expunând-o la lumină indirectă şi nu la soare; dacă se face mai cald menţineţi-o în aer liber şi la umbră. Din aprilie până în septembrie udaţi-o regulat şi din abundenţă;
compostul trebuie să fie complet umed; în fiecare săptămână adăugaţi în apă un îngrăşământ lichid. Efectuaţi stropiri regulate cu apă călduţă, în special atunci când este foarte cald: în acest mod menţineţi
frunzele curate; în cazul în care persistă murdăria ştergeţi fiecare frunză cu o cârpă umedă.
Toamna şi
iarna menţineţi planta la cel puţin 13 °C; aşezaţi-o într-un mediu bine luminat, dar fără expunere directă la soare; udaţi-o puţin, atât cât să nu se usuce complet
compostul şi stropiţi-o zilnic atunci când este mai cald.
Reproducere
Planta produce câteva
vlăstare bazale care pot fi separate în aprilie sau septembrie, împreună cu porţiuni din rădăcină; presăraţi locul tăieturii cu pulbere de sulf şi transferaţi noua plăntuţă într-un
compost pentru ghiveci.
Pericole şi precauţii
Stropiţi regulat frunzele când este cald şi udaţi adecvat
compostul, deoarece
umiditatea scăzută duce la ofilirea vârfurilor frunzelor, îngălbenindu-le; fiţi atenţi ca planta să nu fie totuşi expusă la soare, mai ales după ce a fost stropită, deoarece frunzele se vor arde uşor. Când frunzele bazale capătă un aspect urât, îndepărtaţi-le. Ştergeţi frunzele cu un tampon umed, dar niciodată cu detergenţi sau alţi agenţi chimici.
Coşenila făinoasă şi cea brună sunt frecvent prezente: eliminaţi-le cu un tampon îmbibat în alcool. Păianjenul roşu infestează planta în special dacă ambientul este prea uscat: stropiţi planta cu un
acaricid specific; efectuaţi operaţia în aer liber şi spălaţi planta după câteva ore, când paraziţii sunt morţi.
Specii şi varietăţi horticole
Rhapis excelsa are un frunziş care aminteşte de cel al bambusului, susţinut de tulpini rigide neramificate, cu diametrul de circa 2,5 m; acoperite cu o coajă aspră, brună; are frunzele dispuse în evantai, aşezate pe
peţioli lungi chiar până la 30 cm, fiecare frunză fiind împărţită în segmente de 20-25 cm; este originară din China şi Japonia şi cultivată în casă atinge 1,5 m înălţime. "
Zuikonishiki" este o
varietate horticolă cu
frunze vărgate.
Specia Rhapis humilis are tulpini asemănătoare cu trestia, mai subţiri în comparaţie cu cele ale
Rhapis excelsa; are frunzele dispuse în formă de evantai, lungi de 20-28 cm şi divizate în 10-20 secţiuni mai subţiri.
