Sansevieria este un
gen care cuprinde circa 60 de
specii originare din Africa şi Asia, clasificabile în două mari grupe: unul cu plante înalte, având
frunze drepte şi
lanceolate, iar celălalt cu plante joase în formă de rozetă. Ambele grupe au frunze destul de dese, ce se formează dintr-un
rizom gros, dezvoltat imediat sub suprafaţa pământului. Diversele
varietăţi horticole produc
vara flori puţin atrăgătoare şi cu viaţă scurtă, dar foarte parfumate; în unele cazuri
bracteele din care apar sunt foarte decorative. Sunt simplu de cultivat în apartament, se reproduc uşor, sunt foarte adaptabile şi sunt apreciate în special pentru valoarea ornamentală a frunzelor striate şi pestrite.
Cultivare
Dacă planta a crescut mult transvazaţi-o în martie-aprilie mutând-o definitiv într-un ghiveci mai mare cu un
pământ fertil şi aşezând pe fundul acestuia cioburi de teracotă pentru a asigura un drenaj corespunzător. În anii în care nu faceţi replantarea, înlocuiţi 2,5 cm din stratul superficial al compostului.
Vara temperatura poate urca până la 29 °C fără a provoca pagube; plantele trebuie să fie aşezate în lumină puternică, dar nu la soare; numai puţine specii iubesc umbra. Udaţi numai când
compostul este aproape uscat; în general este suficient a o uda la fiecare două săptămâni şi doar puţin mai des când este foarte cald. Adăugaţi un îngrăşământ lichid la fiecare 3-4 săptămâni. Între octombrie-martie menţineţi Sansevieria la o temperatură de 13-18 °C, expuneţi-o la cât mai multă lumină şi udaţi-o moderat o dată pe lună.
Reproducere
Speciile cu dezvoltare verticală, înalte de cel puţin 15 cm şi cele în formă de rozetă, înalte de 5 cm, se multiplică simplu prin
divizare. Efectuaţi această operaţie care ajută şi la rărirea şi reîntinerirea plantei
primăvara, înainte de reluarea ciclului vegetativ, extrăgând planta din ghiveci şi separând
compostul de
rădăcini. În cazul plantelor verticale tăiaţi
rizomul în 2-3 porţiuni, fiecare cu o pereche de frunze şi câteva rădăcini; pentru cele în formă de rozetă tăiaţi rizomul în bucăţi prevăzute fiecare cu o rozetă dezvoltată din stolonii rizomului principal. Trataţi suprafeţele tăiate cu o pulbere pe bază de sulf, plantaţi porţiunile într-un
compost pentru plante adulte şi menţineţi-le la o temperatură de 21 °C până la înrădăcinare. Puteţi de asemenea preleva
vara butaşi foliari; retezaţi o frunză cu un cuţit ascuţit şi divizaţi-o în secţiuni de 5 cm. Aşteptaţi o săptămână pentru a se forma cicatricea şi apoi plantaţi-i într-un
compost umed, cu vârfurile îndreptate unul catre altul, menţinându-i la 21 °C; vor forma rapid rădăcini. Prin această metodă Sansevieria trifasciată poate produce plante noi pornind de la frunze complet verzi, dar incomplet "desenate".
Pericole
Udarea excesivă duce la putrezirea rădăcinilor; apar pete brune pe frunze şi un început de putrezire la baza laminelor. Extrageţi planta din ghiveci, extirpaţi partea putrezită a rizomului şi uscati-o cel puţin o săptămână; tăiaţi de asemenea toate
frunzele alterate şi trataţi părţile tăiate cu un
fungicid pe bază de sulf. Transvazaţi planta şi udaţi-o numai când
compostul este uscat.
Lumina insuficientă reduce contrastul desenelor de pe frunze, care au astfel tendinţa să devină complet verzi; transferaţi planta într-un loc mai luminos.
Coşenila făinoasă provoaca pete mari, rotunde şi albe, pe suprafaţa frunzelor, în timp ce cea brună determină
pustule maron-deschis; folosiţi pentru eliminare un tampon sau o periută îmbibate în alcool denaturat sau, mai simplu, stropiţi cu un
insecticid cu acţiune sistemică.
Specii
Sansevieria cylindrica,
specie rizomatoasă cu aspect vertical, are
frunzele rigide, aproape cilindrice, groase de 2,5 cm şi lungi până la 1 m, colorate verde închis şi străbătute de o fâsie îngustă centrală; primăvara-vara produce flori roz.
Sansevieria grandis este o specie neobişnuită deoarece este
epifita; are o rozetă extinsă de frunze verzi, ovale, late de 10-15 cm şi lungi de 20-25 cm, cu striaţii verde mai închis şi margini tivite cu roşu. La baza
rozetei principale se formează stoioni căzători cu
rozete de frunze ce fac această plantă foarte decorativă şi adecvată cultivării în coşuleţe
suspendate.
Sansevieria liberica prezintă frunze lungi chiar de 60 cm, ansiforme, rigide şi verticale, străbătute de fâsii late colorate alb şi conturate cu roşu; înfloreşte primăvara-vara, formând
ciorchini denăi de flori albe reunite într-un
spic lung.
Sansevieria scabrifolia formează rozete dense, cu înălţimea de 15 cm şi cu frunzele verzi-gri.
Sansevieria trifasciata are frunze verzi frumoase, usor spiralate, cu desene marmorate verzi-cenuşii şi cu marginile parcurse de două fâşii verde deschis; primăvara-vara produce infloreşcenţe verticale din flori mici, albe-verzui, lipicioase şi foarte parfumate.
Varietatea cea mai obişnuită este "
Laurentii", care are frunze lungi chiar de 1,2 m în mediul său natural, şi de 30-40 cm în ghiveci, caracterizată prin prezenţa a două fâsii galbene-aurii de-a lungul marginilor. "
Hahnii" este mică şi compactă, cu rozete de frunze dispuse în spirală, verde închis cu striaţii transversale verde deschis. "
Golden Hahnii" este pitică şi are de-a lungul marginilor benzi galbene-aurii.
