Acest
gen cuprinde câteva
specii de plante
suculente, originare din pădurile tropicale ale regiunilor muntoase din Brazilia, unde cresc ca
epifite. Sunt foarte decorative, mai ales dacă se cultivă în coşuleţe
suspendate din care se revarsă numeroasele
flori ce se formează la extremitatea ramurilor. În general, în casă înfloresc
iarna târziu, cu excepţia situaţiei în care horticultorii le forţează să înflorească în perioada Crăciunului.
Cultivare
Replantaţi-o la fiecare doi-trei ani,
primăvara, imediat după înflorire. Utilizaţi un
compost fără calcar, amestecat cu puţină turbă, sau preparaţi un amestec din două părţi de turbă, una de pământ din
frunze bine descompuse şi una de
nisip grosier; aşezaţi pe fundul ghiveciului cioburi de teracotă pentru a asigura un bun drenaj. Replantaţi-o într-un ghiveci mai mare numai dacă
rădăcinile au umplut întregul ghiveci (un ghiveci de 13-15 cm este suficient pentru o plantă de 30 cm diametru). De la începutul primăverii până
vara târziu plantele cresc foarte activ; udaţi-le cu regularitate, menţinând
compostul întotdeauna umed, dar fără a permite ca apa să stagneze în tăviţa de sub el; folosiţi apă necalcaroasă (de exemplu
apă de ploaie sau apă fiartă în care se adaugă câteva picături de oţet). Din iunie până în septembrie adăugaţi o dată pe săptămână un îngrăşământ cu conţinut ridicat de potasiu. Temperatura ideală se situează între 16-18 °C; dacă este mai cald, mutaţi plantele în aer liber, în penumbră şi protejate de atacul melcilor (limacşilor). Menţineţi
umiditatea atmosferică necesară prin stropirea cu apă de ploaie la intervale regulate de câteva zile.
Toamna este necesar să readuceţi plantele în casă. Pentru a înflori în timpul iernii nu necesită o temperatură prea mare, dar în orice caz aceasta trebuie să fie mai mare de 13 °C; expuneţi planta într-un loc luminos, dar nu direct la soare. Udaţi-o cu grijă până la sfârşitul iernii, menţinând constant
compostul uşor umed; ulterior răriţi udarea. De la apariţia primilor boboci până la începutul noului an administraţi un îngrăşământ lichid la fiecare două săptămâni.
Reproducere
Prelevaţi
butaşi de
tulpini în martie-aprilie, tăind cu delicateţe segmente formate din cel puţin două articulaţii; lăsaţi să se usuce suprafaţa tăieturii timp de câteva ore şi apoi plantaţi segmentele într-un
compost adecvat pentru plante mature. Menţineţi
butaşii la o temperatură de 18-21 °C şi la umbră, până când devin suficient de mari pentru a fi replantaţi în ghivece separate. Puteţi de asemeni să plantaţi câteva
vlăstare pe marginea unui ghiveci mare şi să le trataţi ca şi pe plantele adulte. Se mai poate practica altoirea segmentelor de
Schlumbergera pe tulpini de
cactus, obţinându-se astfel copăcei cu vârfuri arcuite.
Pericole şi precauţii
Atenţie la apă: dacă este furnizată în exces este periculoasă, iar dacă este insuficientă segmentele tulpinilor încep să se veştejească. De asemenea, curenţii de aer şi temperatura prea coborâtă slăbesc tulpinile.
Coşenila făinoasă este parazitul cel mai obişnuit: eliminaţi-o cu o periuţă înmuiată în alcool denaturat sau stropind cu un
insecticid lichid cu acţiune sistemică.
Specii şi varietăţi horticole
Schlumbergera russelliana este o
specie înaltă de circa 30 cm, cu tulpini formate din segmente alungite şi margini lipsite de zimţişori;
florile sunt roz-închis. Această specie a dat naştere prin încrucişarea cu
specia Schlumbergera truncata la cel mai renumit dintre numeroşii
hibrizi,
Schlumbergera x buckleyi (sin.
Schlumbergera x bridgesii), ale cărui tulpini sunt constituite din segmente care prezintă incizuri rotunjite de-a lungul marginilor, şi acestea de asemenea rotunjite;
florile sunt roşii-violet.
Schlumbergera truncata (sin.
Zygocactus truncatus) are tulpini formate din segmente care prezintă incizuri şi vârfuri de-a lungul marginilor, mai pronunţate la extremităţi; ajunge la 30 cm atât în înălţime cât şi în diametru, iar în perioada Crăciunului produce la extremitatea tulpinilor flori roz sau roşu închis. De la această specie derivă numeroşi hibrizi cultivaţi în apartament. "
Golden Charm" este un
hibrid cu flori galbene care a fost creat de danezi. În Belgia şi în Olanda este însă mult răspândită
varietatea "
Westland", cu flori portocalii şi roşii. Există şi doi hibrizi cu flori albe: "
White Christmas" şi "
Wintermarchen".
