Sitemap Site Map

Sinningia

Glosinia




Sinningia - Glosinia

În genul Sinningia sunt cuprinse şi speciile care pentru un timp au fost clasificate drept Gloxinia şi Rechsteineria. Sunt plante rizomatoase, perene, cu frunze căzătoare sau permanent verzi, originare din pădurile tropicale ale Americii Centrale şi de Sud, foarte ornamentale datorită frunzelor frumoase şi florilor mari, catifelate, viu colorate. În comerţ se întâlnesc numeroşi hibrizi denumiţi în mod obişnuit Glossinia şi derivaţi din câteva dintre cele aproximativ 40 de specii ale genului.

Cultivare


La începutul primăverii se plantează tuberculii inactivi într-un compost fertil pe bază de turbă, astfel ca partea lor superioară să rămână la suprafaţa compostului. Acesta trebuie menţinut destul de uscat şi într-un mediu încălzit (19-24 °C) până la apariţia frunzelor; ca urmare, udaţi cu grijă introducând planta în apă, pe care apoi trebuie să o scurgeţi. Vara încep să apară bobocii florali; administraţi un îngrăşământ lichid în fiecare săptămână până când florile cad. Expuneţi planta la multă lumină, dar nu direct la soare, şi la o temperatură de 18-21 °C, dar care poate să ajungă până la 24 °C. La încheierea perioadei de înflorire (la sfârşitul lui septembrie), lăsaţi compostul să se usuce complet, apoi scoateţi tuberculii şi conservaţi-i până la primăvara următoare la circa 7 °C într-un ambient protejat de umiditate. Puteţi chiar să-i lăsaţi în ghivecele lor; în acest caz menţineţi-i uscaţi până în martie, apoi stimulaţi reluarea creşterii prin udare şi expunere la o temperatură mai ridicată.

Reproducere


Planta se poate înmulţi la începutul primăverii prin divizarea tuberculilor în porţiuni prevăzute fiecare cu cel puţin un mugure. Vara se pot produce butaşi foliari: incizaţi cu o lamă ascuţită nervura centrală de pe faţa inferioară a unei frunze; aşezaţi frunza plată pe un amestec de turbă şi nisip şi fixaţi-o pe suprafaţa compostului cu bucăţele de fire metalice. Menţineţi compostul la temperatura de 21 °C, în permanenţă umed şi la umbră, până când suprafeţele incizate ale nervurii centrale nu mai germinează plăntuţe noi; acestea vor fi separate şi plantate individual.

Pericole şi precauţii


Nu expuneţi planta la umiditate şi ger în perioada de inactivitate, sau la frig în perioada vegetativă: pot putrezi fie frunzele, fie tuberculii. Nu efectuaţi stropiri în plin soare, deoarece frunzele se pot arde. Păduchele verde este parazitul cel mai răspândit; combateţi-l la timp cu un insecticid pe bază de piretru sau cu unul cu acţiune sisitemică.

Specii


Sinningia pusilla este specia de apartament cea mai răspândită şi a dat naştere la hibrizi pitici; ajunge la o înălţime maximă de 5 cm şi, dacă se cultivă în grupuri, creează un aspect aparte de rozete minuscule cu fruze colorate verde-cenuşiu şi flori mici tubulare roz-liliachii. Sinningia regina este înaltă de circa 23 cm, are frunze colorate verde metalic cu nervuri reliefate albe; florile atârnă sub formă de clopoţei şi sunt violete-albe, cu faţa interioară a petalelor violet-purpuriu. Sinningia speciosa a fost cunoscută un timp ca Gloxinia speciosa: de aici şi numele de "Glosinia" dat hibrizilor săi. Prezintă o rozetă mică de frunze şi flori, înaltă de 20-25 cm şi cu un diametru de 30 cm; în general este lipsită de tulpină şi are frunze colorate verde închis cu faţa superioară pufoasă, albă, iar cea inferioară purpurie. Din mai până în august produce flori lungi de 5-10 cm, cu formă de trompetă, catifelate, violete sau purpurii. Hibrizii au flori de culori diferite: roşu, roz, violet, purpuriu sau alb strălucitor.



Sinningia
4.9 din 5 bazat pe 15 voturi

Părerea ta contează



    Nume
    Adresă email (confidenţial)
    Mesaj
    Introduceţi caracterele Reincarca imagine


Vizualizează acest articol în format PDF (772.87KB)
Necesită Adobe® Reader®