Poisenţia (
Steaua de Crăciun) poartă numele primului ambasador al USA în Mexic, Joel Poinsett. Ea provine din regiunile muntoase, umede, ale Mexicului şi Americii Centrale. În secolul XVII-lea preoţii franciscani îi utilizau
florile în procesiunile şi sărbătorile religioase, ea devenind mai târziu pentru multe popoare simbolul Crăciunului. Perioada ei de înflorire determinată de zilele scurte de iarnă, forma şi amplasarea frunzelor de la baza florescenţei face ca ea să fie asociată cu sărbătorile de iarnă şi stelele, astfel şi-a câştigat denumirea populară de Stea de Crăciun.
Florile Poisenţei vor apărea numai în condiţiile în care durata de luminare zilnică nu va depăşi 12 ore. Ea este cunoscută pentru
frunzele modificate, care formează o rozetă de diverse culori în jurul bracteelor, în centrul cărora se găsesc florile.
Coloritul frunzelor este foarte variat, de la galben, crem, nuanţe de roşu până la roşu aprins, având un efect decorativ deosebit. Pentru a obţine coloritul intens pe timp de iarnă,
Steaua de Crăciun trebuie ţinută timp de 8 săptămâni consecutiv 14 ore pe zi noaptea (de cum se lasă seara până dimineaţa), acoperită cu o polietilenă neagră, după care se expune în plină lumină. Un rol important în creşterea plantei îl are
lumina puternică şi
umiditatea. Pentru o dezvoltare bună şi armonioasă trebuie avut grijă ca planta să nu sufere de lipsă de apă, dar să nu fie udată nici
in exces.
Temperatura optimă este de 16-22 °C şi este sensibilă la curenţii de aer rece. Pentru o creştere riguroasă, este importantă şi administrarea periodică de îngrăşământ. S-a constatat că
fertilizarea cu fosfor şi azot influenţează persistenţa frunzelor.
Poisenţia are nevoie de un pământ bogat în substanţe minerale, cu un bun drenaj şi uşor
acid. Înmulţirea se face prin
butăşire, începând din primăvară până la începutul verii. Înrădăcinarea se face prin nisip şi durează aproximativ 30 de zile, dupa care se plantează în ghiveci.
