Stephanotis floribunda este o delicată şi plăcută
specie agăţătoare ce produce delicioase
flori parfumate, albe, ceroase. Cultivată în seră poate atinge înălţimea de 3 m; poate fi cultivată şi în ghiveci, făcând astfel încât tulpinile ei să se înfăşoare împrejurul unui fir metalic dispus în cerc sau unui ţăruş acoperit cu muşchi. Deoarece planta este lipsită de cârcei, aşezaţi şi legaţi cu grijă tulpinile.
Cultivare
Replantarea se face anual
primăvara folosind ghivece din ce în ce mai mari datorită creşterii rădăcinilor. Ulterior substituiţi numai un strat superficial de
compost cu grosimea de 2,5-5 cm; în timpul acestor operaţii aşezaţi în ghiveci un suport adecvat ce poate fi reprezentat de un fir metalic sau un ţăruş cu muşchi. Menţineţi planta într-un mediu bine ventilat, expusă la multă lumină, dar nu la soare; temperatura trebuie să fie constantă, în jurul a 21 °C, important fiind ca planta să nu fie expusă la modificări bruşte de temperatură.
Vara udaţi-o din abundenţă, de preferinţă cu apă necalcaroasă, menţinând
compostul întotdeauna umed; din aprilie până în septembrie adăugaţi la fiecare trei săptămâni un îngrăşământ lichid. Menţineţi tot timpul atmosfera umedă, mai ales dacă este foarte cald, stropind în mod regulat coroana frunzelor şi evitând a uda
florile.
Toamna, odată încheiată perioada de înflorire, tăiaţi tulpinile prea lungi şi împiedicaţi scurgerea sevei, stropind zona tăiată cu apă rece. Din octombrie până în martie temperatura trebuie menţinută la 13-16 °C, iar ambientul trebuie să fie foarte luminos, însă nu însorit. Udaţi în mod regulat astfel încât
compostul să rămână întotdeauna uşor umed.
Reproducere
Primăvara sau la începutul verii puteţi preleva
butaşi de la extremitatea tulpinilor laterale: tăiaţi imediat deasupra unui
nod, înlăturând
frunzele bazale. Spălaţi locul tăieturii pentru a opri scurgerea sevei, trataţi-l cu hormoni rizogeni şi plantaţi
butaşii într-un amestec constituit din 3 părţi
compost şi o parte nisip fin. Menţineţi
compostul uşor umed într-o lădiţă, la umbră şi la 21 °C. în 8-10 săptămâni vor răsări noile mlădiţe.
Pericole şi precauţii
Variaţiile temperaturii, udarea insuficientă sau excesivă, nivelul crescut de calcar al apei provoacă îngălbenirea frunzelor şi căderea florilor. Dacă observaţi prezenţa păianjenului roşu semnalată prin pânza sa închisă la culoare aşezată pe faţa inferioară a frunzelor, interveniţi printr-un tratament
acaricid.
Specii
Stephanotis floribunda (sin.
Stephanotis jasminoides), unica specie cultivată în apartament, este originară din Madagascar.
Frunzele sunt dure, ovale, lungi de 8 cm, verde închis cu o nervură centrală proeminentă mai deschisă la culoare, dispuse în perechi de-a lungul tulpinilor. Din martie până în octombrie produc flori tubulare, albe, ceroase şi intens parfumate, grupate în
inflorescenţe situate în
axila frunzelor.
