Vriesea este un
gen format din circa 200 de
specii, dintre care câteva sunt foarte răspândite ca plante de apartament fiind apreciate pentru
frunzele şi
inflorescenţele colorate şi atrăgătoare. Frumuseţea lor este datorată mai ales bracteelor viu colorate, care apar în diferite perioade ale anului;
florile propriu-zise sunt însă mai puţin semnificative şi durabile.
Cultivare
Primăvara, în martie, puteţi transvaza plantele dacă vi se par prea înghesuite, folosind
vlăstarele bazale. Ele au nevoie de multă
umiditate: din aprilie până în octombrie stropiţi zilnic apă asupra frunzişului şi aşezaţi ghiveciul într-o farfurie cu pietriş ud; dacă apa este dură, folosiţi-o pe cea de ploaie. Menţineţi permanent apă proaspătă în cavitatea centrală a
rozetei şi pământul întotdeauna umed. La fiecare 4 săptămâni adaugaţi câteva picături de îngrăşământ lichid în apa cu care udaţi planta. Chiar dacă îi este apreciat coloritul şi suportă temperaturi înalte (până la 27 °C), aşezaţi planta în locuri umbrite.
Toamna şi
vara temperatura nu trebuie sa fie mai mică de 16 °C; pentru a menţine
umiditatea adecvată stropiţi planta de două ori pe săptămână şi umpleţi permanent cavitatea rozetei cu apă necalcaroasă. Pentru a stimula formarea vlăstarelor bazale, tăiaţi
rozeta după perioada de înflorire şi atunci când
frunzele încep să se vestejească şi să-şi schimbe culoarea.
Reproducere
Prelevaţi în martie-aprilie lăstari bazali cu înălţimea de 15 cm. Acestora trebuie să le lăsaţi ataşate
rădăcinile. Plantaţi separat, folosind un
compost umed, necalcaros şi ghivece mici, de 8 cm diametru, pe care le aşezaţi într-o lădiţă, la 24-27 °C. Expuneţi-i la lumină, dar nu direct la soare, timp de 4-6 săptămâni, până când apar
rădăcini noi, apoi trataţi-i ca şi pe plantele adulte. După un an transferaţi-i în ghivece cu diametrul de 13 cm.
Pericole
Dacă înainte de înflorire frunzele încep să-şi piardă culorile vii şi capătă un aspect fragil, sporiţi cantitatea de apă pe care o administraţi, evitând însă stagnarea acesteia în tăviţă, deoarece ar putea produce putrezirea rădăcinilor; curenţii de aer şi frigul pot să cauzeze plantei aceleaşi efecte
dăunătoare.
Coşenila făinoasă se elimină cu un pămătuf sau o periuţă îmbibată în alcool denaturat; nu folosiţi niciodată
insecticide pe bază de malathion, care se poate concentra în gropiţa centrală, dăunând astfel frunzelor.
Specii
Vriesea fenestralis, originară din Brazilia, are
frunze arcuite, lungi de 45 cm şi late de 5 cm, verzi-gălbui, lucioase, cu numeroase nervuri într-o nuanţă de verde mai închis; uneori faţa inferioară este împestriţată cu roşu sau purpuriu. Produce o inflorescenţă înaltă de circa 45 cm, formată din aproximativ 20 de
bractee lucioase şi verzi, stropite cu purpuriu închis;
florile, care pot să apară
primăvara,
vara sau
toamna, sunt tubulare, lungi de circa 6 cm şi colorate galben-sulf.
Vriesea splendens este originară din Venezuela şi poate ajunge chiar la 60 cm înălţime; are frunzele verzi-albastre, late de 4,5 cm, străbătute de benzi transversale ample mai închise la culoare, cu faţa inferioară cenuşiu deschis. Prezintă un
peduncul floral înalt de 60 cm;
inflorescenţa este lungă de 30 cm şi constituită din bractee suprapuse, colorate roşu strălucitor, din care la sfârşitul verii (dar uneori chiar
primăvara şi toamna) se ivesc succesiv
flori lungi de 5 cm, galben strălucitor.
