Genul Aralia cuprinde circa 40
specii originare din America, Asia, arhipelagul Malaeziei şi Australia. Sunt plante fie lemnoase, fie
rustice, (de câmp), multe din ele destul de delicate care, pentru a supravieţui în aer liber, au nevoie de o climă blândă. Câteodată au lăstari prevăzuţi cu spini şi
frunze mari, alterne, simple,
penate sau tripenate.
Florile mici şi albăstrui formează un
racem compus în vârf, iar fructul este o drupă, de obicei neagră.
Cultivare
În regiunile cu climă rece, marea majoritate a speciilor de
Aralia trebuie cultivate în ghivece, niciodată prea mari. Pentru stimularea creşterii,
transplantaţi primăvara planta şi lăsaţi-o la umbră fără a o uda două zile, apoi stropiţi-o regulat cel puţin de două ori pe săptămână. Aplicaţi doze bune de
fertilizant în perioada vegetativă.
Iarna feriţi-o de frig, de curenţii de aer şi răriţi udarea.
Reproducere
Primăvara,
Aralia pot fi înmulţite prin
seminţe sau prin
butăşirea rădăcinilor rizomatoase. Pot fi utilizaţi şi lăstari rădăcinoşi care uneori se dezvoltă lângă planta-mamă.
Pericole şi precauţii
Aralia sunt adesea infestate de Coccus sau Saissetia oleae, dar pot fi atacate şi de păianjenul Metategranychus ulmi, care provoacă îngălbenirea frunzelor.
Specii
Aralia elata are frunze lungi de 90-120 cm şi late de 60. Potrivită terenurilor uscate şi nisipoase, suportă clime aspre.
Aralia spinosa, înaltă de până la 10 m, are frunze bipenate, verde închis pe faţa superioară şi verde-albăstrui pe cea inferioară. Înflorirea, foarte abundentă, formează un
panicul lung şi lat.
