Genului Aucuba îi aparţin trei
specii de plante de origine asiatică, potrivite mai ales pentru terase şi grădini aşezate la umbră sau, oricum, nu expuse direct razelor de soare.
Florile feminine şi cele masculine sunt purtate de plante diferite, iar pentru a obţine bacele trebuie să se planteze alături un individ masculin şi unul feminin, pentru a favoriza
polenizarea. Adunate în
ciorchine, bacele de coloare roşie sunt foarte decorative şi pot să rămână pe plantă toată
iarna.
Cultivare
Dacă vreţi să cultivaţi o
Aucuba în grădină, ţineţi cont că unii indivizi pot atinge şi 4 m înălţime. Este vorba de plante viguroase, şi dacă nu doriţi să atingă dimensiuni excesive,
primăvara trebuie să interveniţi cu o
tăiere severă. Dacă le cultivaţi în ghiveci, replantarea trebuie făcută
primăvara, iar udarea trebuie să fie suficientă pentru a menţine
compostul umed, dar nu excesiv, pentru a nu favoriza mucegăirea rădăcinilor.
Fertilizaţi doar la fiecare 8 săptămâni, pentru a evita ca planta să devină prea mare în timp scurt pentru vasul în care este plantată. Temperatura la care este expusă nu trebuie să depăşească 18°C.
Toamna şi
iarna este necesar să le găsiţi un loc ferit de însorire directă, dar bine luminat. Nu udaţi prea mult, mai ales dacă este frig, şi lăsaţi
compostul să se usuce între o udare şi alta.
Reproducere
Octombrie este perioada potrivită pentru înmulţirea Aucubei prin
seminţe.
Seminţele trebuie semănate la 0,5 cm adâncime într-un
compost special şi se lasă să încolţească într-un loc răcoros. Când sunt destul de mari pentru a fi manevrate, luaţi răsadurile şi aşezaţi-le unul câte unul în ghivece. Udaţi-le cu grijă şi ţineţi-le într-un mediu umed. Septembrie este, în schimb, luna în care se prelevează din ramuri mature,
butaşi lungi de 7-10 cm, pentru a-i planta într-un amestec format din părţi egale de turbă şi nisip. Pentru a evita putrezirea, puneţi-i să dea
rădăcini într-o lădiţă aşezată într-un loc ferit şi răcoros.
Pericole şi precauţii
Aucubele pot fi atacate de
coşenile, în acest caz aplicaţi alcool denaturat pe zonele infestate.
Specii şi soiuri
Foarte apreciate sunt numeroasele varietăţi de
Aucuba japonica, o
specie caracterizată prin
frunze ovale şi lucioase, de culoare verde-închis şi foarte fin
dinţate. "
Variegata" şi "
Maculata" au frunze cu picăţele galbene, "
Crotonifolia" sunt împestriţate cu aceeaşi culoare. "
Dentata" are
frunzele de culoare verde-strălucitor, dantelate ca ale pomişorului-ghimpos. "
Fructul Alb" are
frunzele împestriţate cu galben-auriu şi bace de culoare crem. "
Picturata" este cea mai greu de cultivat pentru că este sensibilă la razele de soare; are frunze galben-aurii, cu pete în centru şi margini verzi.
