Aceste plante originare din Australia şi din Noua Caledonie sunt, în general, în formă de
arbust, dar, în locul lor de baştină, unele
specii capătă dimensiunile unor adevăraţi
arbori. Sunt cunoscute datorită florilor asemănătoare unor perii pentru curăţat sticle, alcătuite din
inflorescenţe cilindrice care au sute de stamine proeminente de culoare roşu-aprins sau roz, cu vârf galben, aranjate sub formă de rază la extremitatea ramurilor.
Frunzele sunt
lanceolate. Sunt plante ideale pentru începători, deoarece nu sunt exigente în ceea ce priveşte apa, solul şi temperatura.
Cultivare
Callistemon se dezvoltă bine la soare şi suportă bine temperaturi de 26°C fără a-i dăuna. În timpul perioadei vegetative, udaţi din abundenţă, dar evitaţi formarea bălţilor de apă pe pământ şi administraţi
fertilizant lichid o dată la două săptămâni. Dacă
rădăcinile au umplut vasul, în aprilie sau cel târziu în mai, transferaţi plantele într-un ghiveci de dimensiuni mai mari cu un
compost fertil. Aşezaţi un strat de pietriş pe fund pentru a favoriza drenajul.
Toamna şi
iarna, temperatura nu trebuie niciodată să coboare sub 7°C şi udarea trebuie redusă în mod drastic. Udaţi atât cât să se menţină umed
compostul, care trebuie să se usuce între un udat şi altul. Tăiatul trebuie efectuat la începutul toamnei, pentru a da plantelor o formă mai regulată.
Reproducere
Metodele cele mai bune pentru a înmulţi
Callistemon sunt însămânţarea şi
butaşii. Însămânţarea trebuie efectuată în martie-aprilie, dar plantele au nevoie de 3-4 ani înainte de înflorire.
Vara luaţi
butaşi lungi de 7-10 cm de pe ramurile care nu produc
flori, cufundaţi tăietura şi lăstarul într-un preparat pe bază de hormoni rizogeni, apoi plantaţi butaşii într-o răsadniţă care să conţină turbă şi nisip în părţi egale. Asiguraţi-le un aer proaspăt, o temperatură în jur de 16-18°C şi un
compost uşor umed. După ce le-au dat
rădăcini, butaşii trebuie transferaţi în mici ghivece cu sol fertil şi se vor ţine într-un loc luminos.
Pericole şi precauţii
Dacă plantele capătă un aspect fragil şi bolnăvicios, au crescut probabil la prea multă umbră şi trebuie mutate într-un loc însorit. Vestejirea şi moartea frunzelor sunt adesea datorate unei udări excesive. Nu lăsaţi apă în farfurioarele ghive-celor.
Coşenila făinoasă poate fi combătută folosind
insecticide speciale. Dacă
frunzele şi tulpinile tinere nu au fost atacate, ştergeţi părţile infectate cu o cârpă sau cu o pensulă înmuiată în alcool denaturat.
Specii şi soiuri
Callistemon citrinus are ramuri acoperite cu un
puf mătăsos şi
frunze lanceo-late gri-verzi, lungi de 7 cm dese şi scorţoase. Face inflorescenţe de culoare roşu-viu cu miros de lămâie, lungi de 5-10 cm.
Specia Callistemon pinifolius este rară, are flori de culoare verde-deschis, lungi de 5-7 cm şi frunze lungi şi subţiri.
Callistemon salignus are flori (albe la
varietatea "
Alba") care înfloresc
toamna. Atât
speciile cât şi
varietăţile au frunze foarte decorative, roşii la început şi care devin apoi de culoare verde-închis.
Callistemon viminalis, arbust sau mic pom originar din Australia, face
primăvara târziu sau la începutul verii,
spice de flori de culoare roşu-strălucitor, lungi de 10-20 cm.
