Originară din China, Japonia şi India,
Camelia este o plantă perfectă pentru balcon şi grădină, pentru că îi place umbra şi un pământ fără calcar şi îmbogăţit cu
compost de
frunze uscate. Înfloreşte
iarna târziu şi la începutul primăverii:
florile, roşii, roz sau albe, pot fi simple (cu 5
petale care au în mijloc un buchet de stamine galbene), duble (cu mai mult de 20 de petale şi cu nici una dintre stamine vizibilă) sau semiduble (o
varietate intermediară).
Specia cea mai cunoscută este
Camellia japonica, cu numeroase varietăţi.
Cultivare
Sfârşitul verii este perioada cea mai indicată pentru a sădi cameliile, într-un
compost format din 4 părţi
humus fără calciu, 2 de turbă şi 1 de
nisip grosier. Prima
transplantare se va face după 2-3 ani, iar următoarele, de fiecare dată când
rădăcinile umplu ghiveciul. Sădirea definitivă se face într-un vas cu diametrul maxim de 45 cm, în care, la începutul fiecărei veri, se va înlocui un strat de 2,5 de la suprafaţa compostului cu un amestec de
humus mărunţit şi îngrăşământ. Din iunie până la jumătatea lui august folosiţi un
fertilizant amestecat în apa cu care udaţi, o dată la trei săptămâni. Răriţi mugurii după plantare sau la începerea perioadei de administrare a îngrăşămintelor. În timpul înfloririi, cameliile trebuie udate moderat: îndată ce se ofilesc,
florile trebuie îndepărtate. În timpul iernii plantele se aşază la adăpost de vânturi şi se protejează cu o pânză groasă de cânepă fixată pe o armătură solidă.
Reproducere
Metodele de înmulţire cel mai des aplicate sunt:
butăşirea, marcotajul şi
divizarea. Prima este potrivită pentru cameliile cultivate în pământul din grădină; la sfârşitul verii sau la începutul toamnei, săpaţi un şănţuleţ în formă de "V", adânc de 8-10 cm, alegeţi un
lăstar flexibil de la baza plantei şi introduceţi-l în şănţuleţ îndoindu-l şi făcându-l să iasă cu vârful din pământ. Presaţi pământul împrejur şi apoi fixaţi lăstarul cu o nuieluşă. Noii lăstari vor apărea după circa 18-24 de luni: în acest moment, butaşul este gata pentru a fi separat de planta-mamă. Marcota-jul trebuie efectuat la jumătatea sau la sfârşitul verii, alegând
tulpini lungi de 8-10 cm, cu sau fără talon (fragment din
tulpina mai bătrână). Trataţi suprafaţa tăieturii cu o pulbere pe bază de hormoni rizogeni şi a-ranjaţi crenguţele (cel puţin câte trei într-un vas) într-un compost de turbă şi de nisip în părţi egale, la adâncimea de 4-5 cm. Aşezaţi vasele într-o lădiţă de
reproducere, la temperatura de 13°C. Când apar
rădăcinile transplantaţi lăstarii în vase separate de 8 cm în diametru.
Pericole şi precauţii
Cameliile pot fi atacate de
coşenile: pentru a le stârpi, umeziţi părţile infestate cu o pensulă muiată în alcool metilic.
Specii şi varietăţi horticole
Camelia cea mai răspândită este, neîndoielnic,
Camellia japonica originară din Extremul Orient. Poate depăşi înălţimea de 3 m şi un diametru al coroanei de 2 m. Are frunze ovale de un verde strălucitor şi
flori de 8 cm, de culori variind de la alb la roşu de toate nuanţele. Foarte apreciate sunt
varietăţile "
Apollo" (cu flori semiduble roşii striate cu alb), "
Mrs. Tingley" (cu flori duble roz-argintii), "
Elegans" (cu flori roz-piersică, asemănătoare cu anemonele), "
Snowflake" (cu flori simple albe), "
Adolphe Audusson" (cu flori semiduble cărămizii), "
Bob Hope" (cu flori mari, semiduble, de culoare roşu închis) şi "
Desire" (cu flori de un roz delicat, aproape albe în regiunile cu climă mai caldă, cu marginile de un roz mai intens). Din această
specie şi din
Camellia saluenensis a fost obţinut hibridul
Camellia x williamsii foarte potrivită pentru cultivarea în grădină. Creşte până la o înălţime de 1,8-2,4 m, cu un diametru de 1,2-1,8 m. Florile, de la roz la roşu-purpuriu, apar de la începutul iernii până
primăvara târziu şi, după ce se ofilesc, nu trebuie tăiate. Amintim
varietatea "
Donation", cu flori semiduble roz, "
J.C Williams", cu flori simple, şi "
E.T.R. Carlyon", cu flori albe, duble şi semiduble, asemănătoare celor de
trandafir.
