Din acest
gen fac parte peste 200 de
specii, în majoritatea lor
perene şi originare din Europa.
Campanula se pretează foarte bine la cultivarea în grădini cu piatră multă, pe ziduri scunde şi în coşuleţe
suspendate, datorită efectului de "cascadă" creat de tulpinile acoperite cu
flori. În acest caz este necesar să căptuşim vasul cu un strat de turbă umed pentru a face să crească
umiditatea, vitală pentru dezvoltarea plantei.
Cultivare
Pentru a obţine o
ramificare bună a tulpinilor şi o înflorire abundentă,
Campanula trebuie aşezată pe toată durata anului într-o poziţie iluminată din plin, dar la adăpost de bătaia directă a razelor de soare; o iluminaţie insuficientă face ca tulpinile să crească lungi şi subţiri, iar
florile să fie puţine. În perioadele calde trebuie stropită mai des, chiar şi în fiecare zi, stropind
frunzele pentru a se putea păstra
umiditatea. Dacă veţi cultiva clopoţeii într-un vas, adăugaţi la fiecare 10-15 zile un
fertilizant lichid şi îndepărtaţi
florile îndată ce se usucă, pentru a ajuta o înflorire prelungită pe tot parcursul verii. Udările trebuie să fie moderate, astfel încât
compostul să nu se usuce. Spre sfârşitul iernii scurtaţi masiv tulpinile astfel încât să nu rămână mai lungi de 5-7 cm.
Reproducere
O metodă eficientă pentru a înmulţi clopoţeii este semănarea, care trebuie făcută în august, într-un
compost special pentru
seminţe. Asiguraţi o
umiditate bună şi o temperatură de cel puţin 15°C. Plantele trebuie să fie gata pentru a fi răsădite la locul lor după circa 3 luni. Pot fi folosite ca
butaşi tulpinile, lungi de 7-10 cm, rezultate din
tăierea de la sfârşitul iernii. După ce le ţineţi cu baza într-un preparat de hormoni rizogeni, plantaţi-le într-un
compost bogat în nisip cu granulaţie mare şi lăsaţi-le la umbră într-un loc umed şi la temperatura de 15°C. După ce apar
rădăcinile, plantaţi-le în vase cu un compost normal în ce priveşte fertilitatea.
Pericole şi precauţii
O cantitate normală de apă este fundamentală pentru menţinerea unei bune sănătăţi a plantei. Udarea insuficientă poate provoca moartea frunzelor şi uscarea florilor şi a bobocilor. Pe de altă parte, o cantitate prea mare de apă poate duce la putrezirea rădăcinilor, încetarea înfloririi şi ofilirea întregii plante. O altă ameninţare o reprezintă micul-păianjen-roşu, care îşi face simţită prezenţa prin micile sale pânze întinse între flori şi boboci. Pentru combaterea lui, trebuie să folosiţi produse
acaricide adecvate.
Specii şi varietăţi horticole
Înaltă de 25-30 cm, cu flori în diferite tonalităţi de albastru sau albe,
Campanula carpatica este o
specie rustică, ideală pentru grădinile cu multă piatră. Originară din nordul Italiei,
Campanula isophylla are
frunze rotunjite, cu marginea crestată. Depăşeşte rareori înălţimea de 15-20 cm, chiar dacă ajunge pe orizontală la 40-60 cm. Înflorirea este o explozie de
clopoţei în forma de stea albastru-mov, cu diametrul de 2-3 cm. Printre
varietăţile sale se remarcă "
Alba" şi "
Kristel", cu flori albe, şi "
Mayi", cu flori şi frunze gri-verzui.
Campanula latifolia, specie perenă de câmp, uneori mai înaltă de un metru, are flori în formă de clopot de culoare mov, de intensităţi diferite, lungi de 4-6 cm, care înfloresc în plină vară.
Campanula poscharskyana, specie perenă viguroasă, originară din munţii Bosniei şi ai Croaţiei, are înălţimea de numai 20-30 cm şi este potrivită pentru a fi cultivată în grădinile cu piatră multă; are flori în formă de stea de culoarea lavandei, formând
ciorchini largi, care înfloresc din vară până
toamna.
Campanula tomentosa, originară din Grecia, are flori de un albastru frumos, strălucitor, iar
Campanula vidalii originară din Insulele Azore, are flori ca nişte
clopoţei roz sau albi. lama, această specie trebuie protejată împotriva gerului.
