Acest
gen, originar din regiunile europene temperate, cuprinde circa 60 de plante ierboase târâtoare care prin extinderea lor la nivelul solului sunt utile în grădinile cu multă piatră, pe ziduri scunde sau pentru a masca terenuri cu denivelări. Plante de câmp care necesită o îngrijire foarte redusă, sunt considerate de multe ori expansioniste datorită tendinţei lor, mai ales în grădinile de munte, cu multă piatră, de a ocupa aproape tot terenul rămas liber. Au
frunze simple şi
opuse şi
flori formate din 5
petale bifide (despicate), 10 stamine şi 5 pistile.
Cultivare
Cerastium preferă zonele uscate şi, datorită bine cunoscutei sale rezistenţe, poate fi plantată
toamna, dar şi
primăvara. Alegeţi pentru ea un loc în care să se poată bucura pe deplin de
lumina directă a soarelui, pe un teren uscat, cu conţinut ridicat de calcar. Eliminând în permanenţă
florile ofilite, nu numai că veţi evita ca planta să consume o cantitate excesiv de mare de energie pentru producerea de
seminţe, dar veţi obţine şi mai multe înfloriri în cursul unui singur anotimp. Nu trebuie să adăugaţi în apa de udat
fertilizante.
Toamna şi
iarna,
Cerastium rezistă destul de bine la frig, dar nu suportă băltirea apei pe terenul pe care creşte. Aceasta este perioada ideală pentru a face o
tăiere drastică (la nivelul solului) în special a acelor exemplare dezvoltate prea mult şi cu tendinţa de a se extinde prea mult în terenul înconjurător.
Reproducere
Metoda ideală pentru înmulţirea speciei
Cerastium este însămânţarea, care trebuie efectuată în luna aprilie, direct pe locul unde dorim să crească. Plantele mai pot fi înmulţite şi prin
divizarea tufelor,
primăvara sau toamna, plantând imediat părţile separate.
Pericole şi precauţii
Acest tufiş viguros rezistă la atacul paraziţilor. În caz de
umiditate în exces, poate suferi de atacul unor ciuperci, dar aceasta nu are
consecinţe însemnate.
Specii
Cerasitium arvense este o
specie perenă cu aspect târâtor. Are lujeri verticali, frunze alungit-lanceolate acoperite cu mici peri argintii şi flori albe cu petale despicate. Provenind din zona mediteraneană,
Cerastium boissieri nu depăşeşte 25 cm înălţime, are frunze linear-lanceolate ascuţite, acoperite cu peri tari, şi flori albe. De la jumătatea primăverii până la începutul verii,
Cerastium tomentosum poate înflori foarte frumos cu flori albe, alcătuind şi un tot atât de bogat covor de frunze argintii; este o specie perenă care atinge 15 cm înălţime şi are frunze catifelate, alungit-spatulate.
Cerastium latifolium şi
Cerastium uniflorum sunt două
specii care cresc
spontan în Alpii italieni, pe grohotişuri, prundişuri şi râpe, de la 1700 la 3400 de metri. Sunt mici plante
perene, scunde şi târâtoare (5-20 cm), care pot fi cultivate în grădinile de la munte; înfloresc în iulie-august.
