Genul cuprinde circa 400 de
specii de
arbuşti, copăcei şi
plante căţărătoare, originare din regiunile tropicale şi subtropicale, mai ales din Africa şi din Asia. Sunt cultivate pentru
flori, deseori parfumate, care înfloresc în formă penată,
corimb sau
racem, de regulă la sfârşitul verii.
Cultivare
Speciile de câmp sunt mai potrivite pentru a fi cultivate în grădină, într-un
pământ fertil, bine drenat, la soare sau penumbră. Udaţi bine în perioada de creştere, apoi moderat. Creşterea este rapidă, dar plantele nu au o viaţă prea lungă, aşa că este bine ca, periodic, să se cultive plăntuţe noi care să le înlocuiască pe cele care se usucă.
Reproducere
Clerodendrum tricho-tomum se poate obţine uşor din
seminţe,
primăvara sau
toamna; de multe ori, plăntuţele apar
spontan la baza plantei-mamă. Se mai poate înmulţi şi prin
marcotaj sau prin
butaşi semi-lemnoşi, operaţie care se efectuează în august-septembrie.
Pericole şi precauţii
În general, plantele sunt rezistente la boli şi la atacul paraziţilor; dacă sunt cultivate în seră, pot fi atacate de
coşenile,
aleuroide (
musculiţe albe) sau
acarieni (
păianjeni roşii).
Specii
Specia cel mai frecvent cultivată în grădini este
Clerodendrum trichotomum, copăcel cu
frunze căzătoare, rustic, originar din China şi Japonia, înalt de până la 5-6 metri.
Florile sale albe, foarte parfumate, se desfac
vara târziu şi sunt urmate de
fructe mici de o culoare bleu-metalică, însoţite de
bractee roşii.
Clerodendrum bungei, tot de origine chinezească, este un
arbust cu
frunza căzătoare, viguros, înalt de până la 2 metri, potrivit pentru gard viu sau în grupuri izolate.
Florile, roz-închis, sunt adunate la capătul tulpinii formând o inflorescenţă penată; înfloresc din vară până
toamna.
Clerodendrum thomsonae are în timpul verii
inflorescenţe penate, cu flori formate dintr-un
caliciu alb-crem din care se desface o corolă de
petale roşii ce înconjoară staminele albe.
