Genul Coreopsis cuprinde 80-100 de
specii erbacee, foarte modeste, destul de apreciate pentru culorile lor strălucitoare în ambianţa coloristică a grădinilor, de exemplu, în răzoarele de lângă un zid şi chiar şi pe terase, cultivate în jardiniere. Se adaptează la toate tipurile de terenuri şi au
frunze cu lamine
opuse sau alternate, simple sau divizate.
Vara cresc mult şi înfloresc foarte frumos pe toată durata anotimpului.
Florile sunt galbene (cu excepţia celor de
Coreopsis roşea, care sunt roz) şi pot avea, câteodată, o pată roşie sau maro la bază. Sunt
capitule care, la unele specii, pot fi solitare, axilare şi aşezate în exterior de-a lungul lujerului.
Cultivare
Dacă vreţi să obţineţi o înflorire abundentă, aşezaţi plantele de
Coreopsis într-un loc în care să poată beneficia de
lumina directă a soarelui, într-un sol moale şi afânat, în nici un caz argilos.
Speciile care cresc mult în înălţime trebuie susţinute, pentru ca vântul să nu le culce la pământ.
Florile ofilite trebuie îndepărtate pentru a ajuta la formarea unor boboci noi.
Primăvara şi
vara, udaţi de fiecare dată când observaţi că pământul s-a uscat, având grijă ca apa să nu băltească şi, dacă plantele sunt cultivate în vase, la fiecare 15-20 de zile adăugaţi în apa de udat puţin
fertilizant sau bălegar bine macerat.
Toamna sau
iarna, îndepărtaţi speciile
anuale şi tăiaţi-le drastic, la nivelul pământului pe cele rămase vii. Udaţi numai dacă pământul devine prea uscat.
Reproducere
Speciile anuale se înmulţesc prin însămânţare,
toamna sau
primăvara (semănatul de toamnă dă, totuşi, rezultate mai bune) direct în pământul din grădină. Dacă
seminţele sunt plantate într-o răsadniţă, plăntuţele trebuie mutate în vase sau la locul prevăzut din grădină. Speciile
perene se pot înmulţi şi prin
divizarea tufelor, în timp ce pentru varietăţi, cea mai bună metodă de înmulţire este divizarea tufelor sau
butăşirea, practicate ori în toamnă, ori primăvara. În acest ultim caz, dacă locuiţi în regiuni reci, puneţi
butaşii la adăpost, în sere încălzite.
Pericole şi precauţii
Coreopsis poate fi atacată, uneori, de Oidium care poate fi combătut eficient prin tratarea cu sulf diluat în apa de udat. Din când în când, controlaţi dacă plantele nu sunt infestate cu
păduchi şi, în cazul acesta, interveniţi cu un
insecticid sistemic.
Specii şi varietăţi
Genul
Coreopsis cuprinde specii anuale şi perene. Dintre primele amintim:
Coreopsis drummondii, provenind din Texas, care nu depăşeşte înălţimea de 30 de cm şi are
flori ligulate, galbene, cu pete maro la bază;
Coreopsis lanceo-lata "
Baby Sun",
varietate cu aspect de tufă înaltă de circa 40 de cm, cu capitule galben-aurii care înfloresc de la sfârşitul primăverii până la jumătatea verii;
Coreopsis tinctoria, destul de apreciată pentru grădini, care are frunze compuse şi
flori ligulate galbene, cu pete maro la baza ligulei (sunt apreciate
varietăţile "
Purpurea", "
Nana" şi "Marmorată"). Dintre speciile perene, cele mai răspândite sunt:
Coreopsis grandiflora, originară din America de Nord, cu
frunze opuse, întregi şi
lanceolate şi flori galbene de 5 cm în diametru (dintre varietăţi, cele mai cunoscute sunt "
Badengold" şi "Perry's Variety");
Coreopsis roşea, de asemenea din America de Nord, care nu depăşeşte 60 cm înălţime şi are flori sub formă de
capitul roz;
Coreopsis verticillata, înaltă de maximum 60 de cm, cu frunze despărţite în segmente subţiri şi flori galbene.
