Originare din Europa şi din Asia, aceste plante
bulboase sunt apreciate pentru splendidele
flori care, an după an, desfată ochiul în schimbul unei îngrijiri minime. Sunt potrivite şi pentru cultivarea în ghivece fiind o alegere ideală şi pentru jardinierele de pe pervaz unde, datorită gamei largi de
specii, este posibil să se realizeze combinaţii de mai multe culori.
Genul cuprinde peste 80 de specii şi foarte numeroase varietăţi, unele care înfloresc
primăvara, altele
toamna. În general,
florile au forma unei cupe, cu tepale ascuţite sau rotunjite, care pot rămâne închise sau se pot deschide complet, scoţând la iveală staminele de culorii vii. Nuanţele sunt variate: roşu, galben sau alb, chiar şi
bicolore, cu puncte şi striaţii.
Frunzele sunt înguste şi brăzdate în lung, verde-închis în mijloc şi deseori striate cu alb.
Cultivare
Dacă optaţi pentru cultivarea în ghiveci, folosiţi un
compost format din
pământ fertil, turbă,
frunze putrezite şi nisip şi, pentru a uşura drenajul, aşezaţi pe fundul vasului un strat de cioburi de lut, adăugând şi bucăţele de
cărbune pentru a evita o
umiditate în exces. Bulbii trebuie plantaţi la 8 cm adâncime, destul de depărtaţi unul de altul. Cei care înfloresc
primăvara se plantează la începutul toamnei, cei care înfloresc
toamna, în luna august, în plin soare şi într-o poziţie care să le asigure căldură şi adăpost de vânturi. Udând din abundenţă
compostul în momentul plantării, veţi asigura după aceea o udare medie până la creştere. Măriţi cantitatea de apă la udare astfel încât pământul să fie bine umezit în timpul înfloririi. La
speciile cu înflorire de primăvară, după ofilirea florilor şi îngălbenirea frunzelor, lăsaţi să se usuce pământul şi nu udaţi până la noua perioadă de creştere, din septembrie. Ca să avem vasul disponibil pentru alte plante, putem să scoatem bulbii după ce
florile s-au uscat şi să-i păstrăm într-un loc uscat şi răcoros până la următorul anotimp bun pentru o replantare. Peste bulbii lăsaţi în vas trebuie pus în fiecare an pământ proaspăt şi, după ce florile s-au ofilit, să se amestece puţin
fertilizant în apa de udare. Speciile cu înflorire de toamnă se comportă la fel ca şi celelalte. Florile se desfac începând din septembrie şi octombrie, fiind urmate de frunze. Îndată ce acestea din urmă se îngălbenesc, este necesar să se întrerupă udarea. Puteţi pune vasul la adăpostul unui zid, puteţi scoate bulbii ducându-i într-un loc răcoros şi uscat sau să acoperiţi vasul pentru ca pământul din interior să nu fie inundat de apă.
Reproducere
Înmulţirea este destul de uşoară; este suficient să scoateţi şi să
transplantaţi bulbilii care cresc la baza bulbilor principali. Îndată ce
frunzele se îngălbenesc, se scot bulbii din pământ, După câteva zile, îndepărtaţi frunzele veştede şi
rădăcinile moarte. Separaţi bulbii noi de cei principali şi plantaţi-i în
compostul obişnuit, tratându-i ca pe nişte plante adulte. Veţi obţine flori în anul următor.
Pericole şi precauţii
În timpul perioadei de stagnare a vegetaţiei, bulbii trebuie să rămână într-un loc uscat, pentru a nu putrezi şi a fi suficient de protejaţi de şobolanii pentru care constituie hrana preferată. În plus, atunci când rămân în pământ, trebuie udaţi cu prudenţă şi au nevoie de un drenaj perfect, pentru că umezeala favorizează diferite
boli provocate de ciuperci.
Specii şi varietăţi
Originară din Grecia şi din Turcia,
Crocus chrysanthus este o plantă tipică pentru ghivece. Are frunze verde-gri, scurte şi înguste, care apar în acelaşi timp cu florile de un galben-palid până la galben-portocaliu. Se cunosc diferiţi
hibrizi şi varietăţi, dintre care amintim: "
E.A. Bowles", galben-auriu şi brun-purpuriu la bază, "
Snow Bunting", cu
petale albe şi baza galbenă şi "
Zwanenburg Bronze", galben intens şi purpuriu spre culoarea bronzului, în exterior. Cunoscut ca şofran de Olanda, deşi este originar din Balcani şi Turcia,
Crocus flavus este o
specie robustă din care a fost obţinută cea mai mare parte dintre hibrizii care înfloresc primăvara. Florile sunt galben-portocalii şi au înălţimea de 10 cm. Specie care înfloreşte toamna,
Crocus sativus are frunze subţiri de culoare verde-gri care apar înaintea florilor mov-purpurii, cu vinişoare purpuriu-închis, înaltă de 10 cm. Din stigmatele sale care apar o dată cu florile deschise în august şi în septembrie, se extrage şofranul.
Crocus sieberi "
Firefly" este o
varietate viguroasă, înaltă de 5-8 cm, care înfloreşte din abundenţă la sfârşitul iernii-începutul primăverii.
Crocus speciosus provine din Europa de Sud-Est şi din Asia Mică; este una dintre speciile care înfloresc toamna şi se pretează foarte bine la cultivare. Are flori albastru-violet cu
antere galbene şi
stigmate stacojii, înalte de 10-13 cm (sunt foarte apreciate
varietăţile "
Oxonian", cu flori
violete şi cu striaţii mai închise pe suprafaţa interioară, şi "
Conqueror", cu flori mari, albastru-închis). Aşa-numiţii "hibrizi olandezi" derivaţi din
specia Crocus vernus, originară din Europa de Sud şi din regiunile montane şi alpine, au cunoscut recent o largă răspândire. Au flori înalte de până la 13 cm care apar la scurt timp după cele ale speciei de bază. Amintim: "
Purpureus Grandiflorus", cu flori albastru-pur-puriu, "
Pickwick", cu flori mov deschis cu striaţii purpurii, "
Little Dorrit", cu flori mov-argintii, "
Enchantress", albastră, şi "
Joan of Arc", cu flori albe.
Crocus "
Ladykiller" este o varietate de câmp, înaltă de circa 7 cm, cu florile albe, pătate cu violet-închis la exterior, care înfloreşte primăvara.
