Ciclamele sunt plante cu
tuberculi care, dacă sunt cultivate cu grijă, pot înflori timp de 3-4 ani, asigurând grădinii voastre o gamă infinită şi variată de tonalităţi cuprinse între alb-roz şi violet. Din partea mai scobită a tuberculului, cea superioară, se dezvoltă
frunzele şi
florile, iar din cea inferioară, convexă, se dezvoltă
rădăcinile. Deoarece unele
specii înfloresc în lunile de iarnă, aceste plante se găsesc de vânzare de la începutul lui septembrie până la Crăciun.
Cultivare
Dacă veţi cultiva
iarna ciclamele, în ghiveci, udarea va fi făcută cu multă atenţie, pentru că apa nu trebuie să băltească astfel încât
tuberculii să putrezească; de aceea, metoda cea mai bună este să se toarne apa în farfurioara de sub vas şi să se lase acolo timp de 20 de minute, aruncând apoi lichidul neabsorbit de plantă. Nu turnaţi de sus pentru că apa se poate aduna în cavitatea tuberculului, făcându-l să putrezească. Când apar primii boboci de floare, planta trebuie protejată de frig, să aibă lumină suficientă şi să primească o dată la 2-3 săptămâni un
fertilizant lichid adăugat în apa de udat. Când începe să înflorească, asiguraţi-vă că pământul este umed, dar nu noroios. Îndepărtaţi
florile şi
frunzele pe măsură ce se ofilesc şi se usucă, smulgându-le cu forţa direct din
tubercul. Pentru a face ca planta să intre într-o stare de
repaus, de pe la sfârşitul primăverii reduceţi treptat udările şi, chiar şi
vara, este necesar să menţineţi umed pământul doar în jurul tuberculului. Aveţi grijă întotdeauna să nu lăsaţi resturi de
frunze prinse de tubercul. Dacă ghiveciul s-a umplut cu
rădăcinile care s-au îndesit prea mult, aşteptaţisă se termine perioada de înflorire, apoi efectuaţi mutarea, folosind un amestec de
compost pentru grădină format din pământ cu frunze uscate, turbă şi nisip în părţi egale. De asemenea, aşezaţi câteva cioburi de lut, pe fundul vasului pentru a se uşura drenajul.
Reproducere
O metodă excelentă de înmulţire este însămânţarea, care trebuie efectuată între lunile iulie şi septembrie, într-o răsadniţă cu un pământ de bună calitate (
humus) amestecat cu puţin
nisip grosier. Păstraţi răsadniţa la o temperatură de 18-24°C, la umbră şi într-un loc cald, controlând-o în fiecare zi pentru a fi siguri că pământul este uşor umed. Germinaţia ar trebui să înceapă după 5-6 săptămâni. Când plantele sunt destul de mari pentru a fi manipulate, mutaţi-le în vase de 5 cm, menţinând
compostul umed şi o temperatură de 15-18°C. În funcţie de creşterea plantelor, mutaţi-le în vase din ce în ce mai mari, până la cele de maximum 10-15 cm pe tot parcursul anului de după semănare. Înmulţirea se mai poate face şi prin
divizarea tuberculilor.
Primăvara târziu, scoateţi pământul de la
rădăcini şi împărţiţi tuberculul astfel încât fiecare segment să aibă câţiva muguri. După aceea, plantaţi fiecare segment într-un vas şi ţineţi-l într-un loc răcoros.
Pericole şi precauţii
Nu udaţi planta prea mult pentru că tuberculii şi rădăcinile pot putrezi. Trebuie să găsiţi pentru ea un loc uscat şi bine aerisit şi s-o udaţi, turnând apa în farfurioara de sub vas. Îndepărtaţi frunzele deteriorate. Nu expuneţi planta la razele directe ale soarelui, la o temperatură prea ridicată sau într-o atmosferă prea uscată, pentru a evita răsucirea frunzelor.
Specii şi varietăţi
Delicatele
flori ale speciei
Cyclamen balearicum, care înfloresc în număr mare din martie până în aprilie, sunt de culoare alb-roz, în timp ce acelea ale speciei
Cyclamen graecum au nuanţe diferite, de la roz-pal la roz-gălbui.
Cyclamen libanoticum care, după cum indică şi numele, provine din Liban, are frunzele verde-închis, deseori în nuanţe gălbui, de culori diferite pe faţa inferioară şi are florile roz-violet împestriţate.
Cyclamen persicum provine din Africa de Nord şi din regiunile orientale ale Mării Medi-terane; frunzele sale
cordate sunt verde-închis cu zone gri, florile variază de la alb la roz, de la violet la purpuriu. Numeroase sunt şi
varietăţile, printre ele numărându-se "
Bonfiore" cu flori stacojii, "
Candlestick" cu flori roz şi ciungi mai întunecate, "
Rococo" cu flori roz mai mult sau mai puţin intens şi cu
petale cărnoase crestate pe margini şi "
Vogt's double" care este caracterizată prin florile sale duble în diferite nuanţe de roz.
